Am avut si eu momente din astea si stiu cum este. Cand suntem in depresie ne credem buni de nimic, incapabili de a face ceva pentru noi sau pentru ceilalti. Ne dorim sa vina cineva sa ne izoleze de vicii, de rele, de tot.

Sunteti dependenta de tutun. Ar fi minunat daca de maine s-ar interzice tigarile in lume. De voie, de nevoie v-ati lasa, nimeni nu v-ar mai putea intoarce pe drumul fumatului pentru ca n-ar mai exista tigari. Ar fi o garantie ca scapati de viciu.

Problema cu acest rationament este ca nu este valid. Nimeni nu o sa interzica tigarile de maine, invariabil o sa nimeriti mai devreme sau mai tarziu in cercuri de fumatori, o sa inhalati fum, o sa simtiti tentatia, va fi extrem de greu sa nu mai aprindeti tigareta cu gestul facut de mii de ori pana atunci. Organismul si mintea vor cere.

Nu va spun aceste lucruri ca sa va deznadajduiesc, este adevarul. Aceasta este calea dependentei de o substanta. Cand veti intelege ca nu este usor, cand veti putea cuprinde cu privirea anvergura initiativei de a renunta la tutun, cand veti intelege cat de greu este, abia atunci va veti putea apuca de "munca".

Cine va spune ca este usor, va minte.

Aveti de ales intre o viata (si o moarte) de canceros si o batalie extrem de dura cu tigarile. Eu as alege a doua varianta in locul dumneavoastra.