...
cred ca societatea contemporana nu are nimic in comun cu familia. individualismul atinge cote maxime. inainte, vorbeam de familie si ne intalneam toate neamurile pana la a nu stiu catelea grad. acum nici macar membrii de baza nu se mai reunesc la o masa. sotia lucreaza pana tarziu, sotul si el. copilul (singular, pentru ca suntem niste lasi si ne temem ca o sa murim de foame daca o sa facem mai multi) este la bunici. masa se ia in oras sau cand se apuca... deh, jobul... seara se arunca un buna si ce/ai mai facut iar apoi, spate in spate, somn tata ca dimineata incepe balul... si uite/asa, se trezesc doi oameni, peste ceva ani, ca sunt straini. si fac totul monoton, fara rost. fac uitata menirea familiei. si eventual se despart si ca buni amici... n/a mers...
aspectul e complex. daca ne gandim ca au mai aparut si cei care au probleme psihice si isi doresc casatoria cu o persoana de acelasi gen... care mai apoi infiaza si copii... ne dam seama cat de mult este incurajata familia si ce exemplu li se ofera, la alegere, copiilor nostri de catre societatea contemporana.
cred ca suntem impartiti pe cateva categorii. nu izbutesc sa le intrevad pe toate dar...
1. cei care n/au nici un Dumnezeu si merg inainte cu lozinca "evoluam"...
2. cei care cred asa de fatada, sunt indiferenti (ceea ce e mai grav) si te privesc cu suspiciune daca incerci sa le deschizi ochii...
si
3. cei care vad ce se intampla (din pacate, in cazul personal, cunosc din ce in ce mai putini) dar care traiesc paradoxul de a vedea cum normalul devine anormal in fiecare zi.
o societate crescuta in umbra comunismului o vreme, iar cea de dupa, in umbra televiziunii si a diversiunilor de tot felul, nu are cum sa fie o societate sanatoasa.
si problema a inceput in anul 1947. societatea e ca un trup. trupul, cata vreme are suflet, este viguros si plin de viata. dupa ce sufletul il paraseste, putrezeste. in societate politica este trupul iar biserica este sufletul. biserica a fost abandonata in 1947, odata cu sosirea comunismului. si in prezent, urmasii acestora le pastreaza deciziile. de aceea societatea noastra putrezeste. pentru ca multi oameni parasesc biserica.
frica de Dumnezeu, atat de prost inteleasa de unii... nu mai exista. sa/ti fie frica de Dumnezeu inseamna sa ai bun simt. sa te rusinezi de o fapta rea si sa te infranezi pe cat poti... a disparut. cu totul. rusinea a disparut. e chiar socotita un defect. fetele nu se mai rusineaza sa/si arate toate cele, sa fumeze pe strada, sa vorbeasca urat... baietii... nu mai zic. deh, din nou, evoluam, ne emancipam... (si de fapt ne condamnam la ceea ce se va intampla mai tarziu: familii distruse, copii bolnavi, drame, vesnici nemultumiri... si infiorator de multe alte probleme...)
si atunci cu cine sa intemezi familia in societatea contemporana? si cate din aceste familii sunt "sanatoase"?
chiar daca tonul meu e pesimist... e trist pentru ca asta vad. nu scriu doar ca sa fiu un alarmist sau sa panichez pe careva. pur si simplu totul se desfasoara sub ochii mei ca un film. si speranta e intoarcerea acasa, la ortodoxie. nici nu stiu unii cat e de dulce intoarcerea fiului risipitor...
pentru mine e clar ca ultima sansa de a vedea insanatosirea familiei si, implicit, a societatii contemporane, e intoarcerea la credinta... atunci ai incredere ca Dumnezeu va veghea si vei avea puterea, acceptand toate ca fiind voia Sa, sa mergi inainte indiferent de greutati (ispite).
sper sa fiu inteles... si iertati/ma daca va dau dureri de cap...
Doamne ajuta!
|