[carmina]

Primul lucru care-mi aduce aminte de copilarie este rugaciunea catre ingerul pazitor pe care o invata copiii – inger,ingerasul meu.Mi-a ramas intiparit in minte un vis pe care l-am avut demult,copil fiind : era o zi minunata,insorita,o zi in care doream sa ma joc si nu aveam cu cine;atunci,ca raspuns la gandul meu,apare un copil blond,frumos,cu chip linistit si placut,care ma roaga sa ne jucam.Bucuroasa,cuprind mana lui intinsa spre mine si atunci vad aripile mari si albe de la spatele lui.Instinctiv,incerc sa retrag mana,dar el,cu voce calda imi spune sa nu ma tem.L-am ascultat si prinsa fiind de mana lui,simt cum incep sa plutesc deasupra casei,a locului de joaca,a parcurilor din imprejurimi.Atunci toata starea de teama care ma incerca la inceput,a disparut,m-am lasat in voia bucuriei pe care o simteam;nu stiu cum s-a intamplat si cand,dar am vazut ca primisem si eu o pereche de aripi albe,mari si frumoase.Stiam atunci ca este ingerasul meu pe care-l chemam in fiece seara inainte de culcare.M-a luat de mana si am plecat impreuna sa ne jucam,asa cum il rugasem.

Tot de perioada lipsita de griji a copilariei se leaga si amintirea poruncilor crestine : sa ma inchin Domnului,sa-mi ascult parintii,sa nu fur,sa nu mint.Cam atat continea decalogul copilariei mele;restul poruncilor nu eram in stare atunci sa le cuprind cu mintea.Dar eram fericita.

Mai tarziu,cand linistea si bucuria copilariei a fost inlocuita de grijile cotidiene,am cautat sa respect in continuare legile vietii crestine.Cu cat aflam mai mult,cu atat imi dadeam seama ca de voie sau fara de voie,calcam multe din poruncile crestine.
Multa vreme nu mi-am facut probleme cu prima porunca crestina;nu aveam alti dumnezei si nu ma inchinam nimanui altcuiva.Dar porunca am incalcat-o inconstient.Atunci cand am pus pe primul plan dezvoltarea carierei,grijile pentru cei dragi,pentru ziua de maine.
Desi nu ma inchinam propriu-zis,am facut un scop,un tel in viata,cu alte cuvinte un idol.
Asadar,nu-L iubeam pe Dumnezeu,pentru ca daca L-as fi iubit nu as fi calcat prima porunca care de fapt,le cuprinde in ea pe toate celelalte.

Drumul catre desavarsirea spirituala si apropierea de Dumnezeu este lung si anevoios.
Dar nu imposibil.Uneori sunt tentata sa judec si sa spun ca sunt fericiti aceia care s-au retras departe de lume ,in rugaciune.Insa pentru ei ispitele sunt altfel,lupta cu patimile se duce pe un alt plan.
Pentru mine,omul obisnuit si framantat de grijile cotidiene,incerc sa ocolesc un pacat si cad intr-altul,de cele mai multe ori fara intentie.

Sfantul Ioan Scararul ne indruma sa urcam toate cele 30 de trepte ale scarii ce duc catre desavarsirea spirituala.
Luptam cu patimile si castigam virtutile.Fiecare virtute castigata omoara o patima;fiece virtute castigata atrage dupa sine altele asa cum fiece patima atrage dupa ea alte patimi.