[Saurian]

În prealabil postat de Fani71

Va rog sa ma scuzati, am fost de fapt partial off topic, ce am scris se potrivea mai mult la 'este pacat sa folosim prezervative?'. Ce o interesa pe Anna este cum sa facem sa nu avem prea multi copii daca ni se pare ca nu am putea sa-i crestem cum trebuie, adica cu dragoste si atentie.

In principiu sunt de acord cu Rotblume, si asa gandeam si eu inainte sa ma casatoresc. Dumnezeu probabil ne da ce putem duce si daca avem incredere nemarginita il El, ne trimite atatia copii cat e bine. Dar avem noi toti acea incredere nemarginita sau actionam uneori doar din datorie, si pe urma ne dam seama ca ne-am luat o povara pe care nu o putem duce?

Dumnezeu ne cere si sa gandim si sa avem dreaptra socotinta, deci sa aplicam metodele care ne stau la indemana si care nu sunt impotriva poruncilor Lui ca sa ajungem.

Ce spui tu, Rotblume, este cazul ideal, in care cei doi sunt credinciosi si sanatosi.

Dar daca unul dintre ei este mai putin credincios sau mai slab, si este impotriva sa aiba mai mult de unul, doi sau trei copii? Copiii se fac in cuplu!

Dar daca femeia are o boala sau mare greutate la purtarea sarcinilor? Nu e mai bine sa fie 2 copii cu mama, decat 3 orfani de mama? (Nu vreau sa o critic pe sora ta, Rotblume! Sa-i dea Dumnezeu sanatate! Dar deciziile astea se iau personal si nu cred ca e bine sa generalizam exemplul ei)

Sau daca unul dintre ei are o boala foarte grava si este in pericol sa moara? (Isi poate asuma celalalt responsabilitatea cresterii copiilor singur(a)?)

Dar daca au doi copii amandoi cu un handicap si se presupune ca este o problema genetica in familie?

Sau, chiar daca cei doi sunt credinciosi, daca isi dau seama, dupa unul, doi sau trei copii, ca nu pot sa asume cresterea a mai multi, ca le-ar fi asa de greu ca poate nici nu le-ar mai putea da iubirea si atentia necesare? Cineva mai sus a dat exemple de familii fericite numeroase. E foarte frumos, da! Dar eu am cunoscut si familii (catolice) care au avut multi copii - 6 sau 7 - pentru ca asa se obisnuia si pentru ca Biserica Catolica nu admite de loc anticonceptionalele, dar de fapt ei nu isi doreau atatia copii. Din cauza asta, nu au reusit sa-i iubeasca pe toti la fel. Unul sau doi sau trei erau tratati ca Cenusareasa familiei si din cauza asta au suferit mult si mai tarziu in viata, pentru ca lipsa de dragoste in copilarie lasa rani foarte, foarte adanci..

Am cunoscut si o familie ortodoxa cu 6 copii, in care mama avea crize de deprimare postnatale grave la fiecare nastere si trebuia sa stea la spital luni in sir. Il plus, nu-i ajungea mintea si intelepciunea sa-i creasca (dupa parerea mea). Multi duintre copii au inceput sa o ia pe cai gresite la varsta adolescentei.

Eu cred ca Dumnezeu ne ia de acolo unde suntem, este 'bun si milostiv' fata de slabiciunile noastre, si ca e o dovada de smerenie sa ne cunoastem limitele. De altfel, daca acceptam ca nu avem putere, poate Dumnezeu ne-o va da mai tarziu - cine stie? Poate ca o vreme ne vom feri sa mai avem copii, dar pe urma ne vom simti intariti si nu ne vom mai feri.

Cred, in concluzie, ca e bine sa fim maximalisti dar sa avem si dreapta socotinta.

Stai puţin că eu tot nu pricep ceva. Să spunem că aş fi căsătorit ( nu sunt ). Dacă am avea grijă să ne protejăm ( Doamne fereşte de ce am ajuns să ne protejăm... De nişte barbari care îţi cuceresc inima cu strigătele lor de războinici... Lumea asta e pe dos, sincer. ) spune-mi unde e faza că relaţia trupească dintre noi doi e dragoste ( o dăruire totală fără un pic de egoism ) şi nu sex ( satisfacerea plăcerilor noaste )? Eu ca un copil prost fără experienţa în a întemeia o familie mă întreb: ce ar putea exprima mai bine unirea dintre cei doi soţi, dăruirea unuia faţă de altul decât apariţia unei noi vieţi?

Înţeleg că e foarte greu, că e de neconceput greutăţile vieţii dar tot rămân la întrebarea: de ce fiinţe, de ce monştri ne protejăm? Adică până la ce punct Îl lăsăm să intervină Dumnezeu în viaţa noastră? Până la relaţia trupească? Adică în manifestarea trupească a iubirii soţilor noi nu Îl lăsăm pe Dumnezeu să intre şi EL şi să se unească cu noi doi?

Lăsaţi-mă să trec măsura puţin ( dacă e să fiu banat asta e dar din partea unor ortodocşi să dea astfel de sfaturi total greşite mi se par foarte anormal. măcar să spună: eu sunt curvar/curvară şi doar atâta pot dar să nu se considere mai în măsură de a trece peste cuvintele Sf Părinţi în subiecte atât de delicate ): să spunem că eu mă masturbez. Pentru ca să nu crească tensiunea sexuală şi să ajung la nebunie ar trebui să mă tot masturbez până îmi găsesc o soţie. După ce m-am căsătorit ce să fac abstinenţă atâta timp că iarăşi înnebunesc aşa că iarăşi mă masturbez sau mă culc cu ea în timpul postului sau a praznicelor împărăteşti. Vi se pare normal asta, oameni buni? Iertaţi-mă că în Săptămâna Luminată am ajuns să spun astfel de lucruri.

@cristiboss: cum adică să nu considerăm mai păcătoşi decât suntem? dacă eu nu mă consider mai păcătos de măsura x şi unul e mai păcătos nu ajung să îl judec?