Omul de astazi doreste sa-l atinga pe Dumnezeu si asa sa spuna: Dumnezeu exista. Dar pierdem din vedere ca Dumnezeu nu e obiect. De aceea la El nu ajungem pe baza ratiunii, a definitiilor, ci pe baza credintei. Dumnezeu nu incape intr-o formula. De aceea credinta e mai presus de ratiune. Ratiunea duce la simple argumente: poti spune ca Dumnezeu este dreptate, iubire, etc Dar daca ramanem doar la ratiune, toate aceste atribute dumnezeiesti ne raman exterioare. Daca vom crede, vom primi putere sa iubim dumnezeieste, adica sa ne iubim dusmanii. Daca vom ramane doar la ratiune, niciodata nu ne vom iubi vrasmasii.
Ce minunat ai spus george: necredinta cea buna. La Toma nu e vorba de necredinta, ci cel mult de indoiala.
|