Pocainta este intoarcerea la Dumnezeu, sau literal vorbind, schimbarea mintii. Cred ca in primul rand avem nevoie sa ne convingem pe noi insine si sa simtim din toata inima ca ceea ce am facut, am facut gresit si ca trebuie sa ne schimbam modul de a gandi, ca trebuie sa punem randuiala in minte. Modul in care gandim ne afecteaza intreaga viata!
Pocainta este un rod al cugetarii la legea Domnului, dar mai presus de toate este un dar care se cere si se primeste de la Dumnezeu. Pocainta este intodeauna legata de smerenie. Un om care se smereste pentru pacatele sale, nu judeca pe altul, nu are ochi pentru pacatele altora, ci numia pentru pacatele sale! Pocainta adevarata este de asemenea intotdeauna legata de nadejde, tine mintea in iad si nu deznadajdui, asa cum stim de la Sf Siluan Athonitul. Este foarte important ca aceasta stare de regret sa nu fie doborata de deznadejde.
Hristos a venit sa aduca bucuria mantuirii, a intoarcerii, bucuria pocaintei. Pocainta este asadar aducatoare de bucurie, pentru ca nimeni din cei ce au venit la Hristos sa Ii ceara iertare si vindecare nu s-a intors netamaduit. Insa cei care au venit la El au venit cu inima zdrobita si si-au adus durearea inaintea Lui, rugandu-L sa ii tamaduiasca. N-au venit indiferenti, nu au venit fara credinta, au venit sinceri, cu inima deschisa. Si, primind tamaduirea, au mers mai departe si au marturisit si celorlalti lucrarea lui Dumnezeu, Carea vrea ca toti sa vina la pocainta, la viata, la o noua viata in care trecutul nu mai exista, ci doar prezentul continuu alaturi de Hristos.
|