Citat:
În prealabil postat de Fani71
Postul ca toate celelalte se invata. Nu poti incepe la varsta sugarilor.. Nu poti sa nu ii dai copilului sa suga sau chiar grisul de dimineata cand nici nu poti sa ii explici de ce. Un copil mic are nevoie de ritmuri fixe.
(cum zicea prietena noastra Jenica parca).
Al meu are un an si cand vede potirul incepe sa sara de bucurie si sa zixca 'miam miam'!
|
Am scris cumva ca ar trebui copilul sa tina post? Eu zic ca nu. Chiar daca am copil, pana la senectute mai am destul
!
Cred ca se fac grave confuzii intre
post si a lua Sfanta Impartasanie
pe stomacul gol (adica a nu mai manca nimic de la miezul noptii pana dimineata).
Pt sugari e lesne de inteles cum sta treaba (sau poate nu e chiar asa lesne pt unii).
Insa in privinta copilasilor mai mari eu cred ca lucrurile stau cam asa: atata timp cat copilul pe timpul noptii nu se mai trezeste sa manace (lucru care teoretic se intampla de pe la 6-8 luni si practic dupa 1 an) nu vad de ce copilul nu s-ar putea impartasi pe stomacul gol. Nu vad unde este dificultatea. Il imbraci in 5 minute si in alte 5-10 minute ai si ajuns la biserica. Cel putin in Bucuresti sunt atat de multe biserica ca ajungi imediat - daca doresti - la una din imediata apropiere.
E adevarat ca daca parintele (in special mama) nu este un crestin ortodox practicant, nu amator sau vreun crestin pasiv, ii este greu sa inteleaga anumite aspecte si sa aprofundeze anumite invataturi ale sfintilor parinti si/sau ale duhovnicilor.
Eu personal imi ascult duhovnicul, adica duc copilul la Sfanta Impartasanie pe stomacul gol, insa nu-l duc sa fie impartasit de duhovnicul meu, in a carui parohie ajung in 30 deminute, ci intr-o bisericuta foarte aproape de casa, pana unde fac 5 minute de mers pe jos.
In aceeasi parohie a duhovnicului meu, celalalt preot isi impartaseste fetita chiar daca aceasta a mancat acum cateva ore, dar asta nici nu ma tulbura, nici nu ma face sa nu ascult de duhovnicul meu dar nici sa il judeca pe parintele respectiv de ce face asa si pe dincolo.
Deci, daca aveti duhovnic, e bine sa ascultati de duhovnic. Daca nu aveti, poate ar fi bine sa aveti unul mai intai de a actiona dupa cum spun unii si altii. Daca duhovnicul imartaseste copiii chiar daca acestia au mancat, prin faptul ca dati ascultare duhovnicului, voi, ca si parinti, sunteti absolviti de vreo vina in cazul in care Sfanta Impartasanie a fost data pe 'nemerit'. Insa daca faceti cum va dicteaza logica pamanteasca, fara a intelege mai in profunzime adevartele taine ale ortodoxiei, la tolba de pacate pe care fiecare o poarta cu sine se mai adauga o greseala.
Citat:
În prealabil postat de Fani71
Eu cred ca ajunarea dinainte de impartasanie trebuie inceputa treptat, si nu inainte de a intelege copilul, de a ii putea explica un pic, si de a fi capabil sa astepte chiar cu bucurie, ca primeste papa buna de la preot
|
Eu cred ca impartasirea copilului nu are treaba cu cat constientizeaza si cat nu contientizeaza copilul. De explicat ii poti explica copilului la orice varsta. Daca ne uitam in jur, putem observa ca exista si adulti care nu pot intelege una sau alta, deci, intelegerea nu are a face 100% cu varsta.
Iar 'papa bun de la preot' in conceptia mea este o explicatie primitiva. Copilul nu primeste papa bun de la preot decat cand preotul ofera ceva de mancare copilului, ori Sfanta Impartasanie nu este nicidecum 'papa bun' ci Sfanta Impartasanie. Papa bun se poate refuza, papa bun se poate scuipa pe cand Sfanta Impartasanie atata timp cat ti se ofera NU se refuza, nu se scuipa. Deci, e bine ca inca de la o varsta frageda copilul sa faca o diferentiere corecta intre lucruri.
Citat:
În prealabil postat de Fani71
Eu zic ca la inceput copilul trebuie sa invete bucuria impartasaniei, si pe urma si asceza. Sa renunte mai intai la ceva, si abia mai tarziu sa ajuneze complet
|
Asceza nu stiu daca o va invata vreodata. Numai Dumnezeu stie ce va alege omul respetiv.
In schimb ma surpind repetand : nu am vorbit nici de post, nici de asceza. Daca noi, ca si adulti nu putem citi corect niste propozitii si nu suntem capabili sa fim atenti la adevarul inteles al cuvintelor interlocutorului, ce pretentii sa avem de la niste copii.
Pt cultura noastra generala si pentru a evita confuziile deja facute:
ASCÉZĂ s.f. Stare de spirit a asceților ; aspirație către cele mai înalte virtuți ; viață austeră impusă benevol. [< fr.
ascèse].
POST3, posturi, s.n.
1. Interdicție de a mânca unele alimente (de origine animală) prescrisă credincioșilor de către biserică în anumite zile sau în anumite perioade ale anului. ♢ Loc. adj.
De post =
a) (despre mâncare) pregătit numai din alimente îngăduite de biserică;
p. ext. gătit fără carne (și fără grăsimi animale);
b) (despre zile sau perioade de timp) în care se postește;
fig. în care se rabdă de foame. ♢ Loc. vb.
A ține post = a posti. ♢ Expr.
(E) mare cât o zi de post = (e) foarte mare, foarte înalt.
2. Perioadă de timp care precedă o sărbătoare și în care biserica prescrie să se postească. ♢
Postul (cel) mare = postul care precedă sărbătoarea Paștilor. ♢ Expr.
Martie din post nu lipsește sau
ca în martie postul, se spune despre cineva care e nelipsit dintr-un loc (de unde poate obține un profit, un avantaj). ♦ (Fam.) Abstinență. – Din sl.
postŭ.
si:
A AJUN//Á ~éz intranz. 1)
rel. A ține post complet; a se abține cu totul de la mâncare.
~ vinerea. 2) A îndura foame; a nu mânca nimic. /<lat.
adjunare