[Iustin32]

Joseph Smith şi mormonii
Acest profet, impreună cu viziunile şi revelaţiile sale, este atat de cunoscut incat n-o să spunem decat cateva lucruri despre el. Smith s-a născut in 1805 şi a murit in 1844, anul in care doamna White incepea să aibă revelaţiile. A ieşit la iveală intr-o mare trezire religioasă, la fel ca şi doamna White in mişcarea adventistă din 1843-4. La fel ca doamna White, era needucat, sărac lipit şi necunoscut. In 1823 a inceput să aibă "viziuni" şi "revelaţii", să vadă şi să vorbească cu ingeri. A doua venire a lui Hristos era aproape, după cum spunea el, de unde şi numele de "Sfinţi ai zilelor din urmă." Misiunea lui era să introducă "noua dispensaţie." Adepţii lui sunt "sfinţii" şi toate celelalte biserici sunt "păgane" sau neamuri. La fel, adepţii doamnei White sunt sfinţii; toate celelalte biserici reprezintă "Babilonul" şi sunt apostate.
Referitor la "daruri" in biserică, mormonii ii intrec cu mult pe adventişti. Pe langă faptul că au un profet, au apostoli care fac multe miracole, după cum afirmă ei cu tărie, au darul limbilor şi pot arăta, după cum pretind ei, că multe preziceri s-au implinit intocmai. Mai au şi o Biblie nouă, o revelaţie nouă şi au inceput o sectă nouă şi nu vor să aibă nimic de-a face cu alţii, ci vor să facă prozeliţi din toată lumea.
Mormonii au inceput in 1831, cu numai cincisprezece ani inaintea adventiştilor de ziua a şaptea; dar acum au un număr de aproape cinci sute de mii, de patru ori mai mare decat al adventiştilor. Numărul lor creşte mult mai repede decat al adventiştilor, care afirmă cu mandrie că inmulţirea lor e o dovadă a faptului că Dumnezeu este cu ei.
Adventiştii de ziua a şaptea pretind că ei trebuie să fie biserica adevărată pentru că au un profet şi sunt persecutaţi; dar şi mormonii au un profet şi au fost persecutaţi de o mie de ori mai mult. Smith şi alţii au fost omoraţi; mulţi au fost biciuiţi, tăvăliţi in smoală şi pene, improşcaţi cu ouă stricate, omoraţi cu pietre, alungaţi de mulţime in afara oraşului şi scoşi in afara legii. Aşa că ei trebuie să fie adevărata biserică! In comparaţie cu ei, adventiştii de ziua a şaptea au suferit puţin. Habar nu au ce inseamnă persecuţia, deşi tot timpul au fost gata să ia o poziţiei de martiri.
Doamna Eddy şi Ştiinţa Creştină
Nu e scopul nostru ca in aceste cateva randuri să discutăm despre caracterul Doamnei Eddy sau al Ştiinţei Creştine, ci dar să arătăm cat de uşor este ca oamenii să fie conduşi de presupuşi profeţi inspiraţi de Dumnezeu, indiferent de ce predică aceştia.
Doamna Eddy s-a născut pe 16 iulie 1821, in New Hampshire şi a murit pe 3 decembrie 1910, langă Boston, in varstă de aproape nouă zeci de ani. Doamna White s-a născut in 1827 şi a murit in 1915, la varsta de aproape optzeci şi opt de ani. Practic, amandouă au trăit aproape in aceeaşi perioadă. Totuşi, sistemele lor religioase sunt exact opuse. In revelaţiile doamnei White, diavolul e un bărbat corpolent in carne şi oase; sfinţii răscumpăraţi au aripi şi zboară ca păsările, locuiesc in case de argint, intr-o lume in care copacii de aur cu ramuri de argint sunt plini de fructe. Totul e foarte literal şi foarte material. In distrugerea finală, Dumnezeu ii torturează pe cei răi pană la limită. Vorbind despre distrugerea celor răi, ea spune: "Am văzut că. . . unii se consumau de multe zile şi cat timp mai rămanea ceva neconsumat din ei, rămanea şi sentimentul suferinţei" ("Scrieri timpurii," p. 154, ed. 1882).
In opinia doamnei Eddy nu există materie; totul e minte, spirit, principiu. Nu există un Dumnezeu personal, diavol, ingeri, păcat, rău, boală iad, pedeapsă veşnică, suflete pierdute, inviere, a doua venire, zi a judecăţii, Iisus e doar un om, unele părţi din Biblie sunt doar mituri şi duc in eroare, iar Dumnezeu nu răspunde niciodată la rugăciuni.
Totuşi, aceste două proorociţe, cu teorii atat de opuse, găsesc adepţi. Ucenicii fiecăreia din ele cred in propriul profet cu devotament egal şi cred că scrierile fiecăreia sunt inspirate şi infailibile. Aceste scrieri sunt Bibliile lor, care spun ce inseamnă Dumnezeul Bibliei.
Ca şi clasă, adepţii Ştiinţei Creştine au o inaltă poziţie morală şi socială. Din acest punct de vedere, ii intrec pe adventişti. Dacă invăţătura purităţii vieţii a dovedit că doamna White e un profet inspirat de Dumnezeu, atunci acelaşi lucru e valabil şi in cazul doamnei Eddy.
Adevărul este că nici una din aceste lidere n-a fost inspirată nici de Dumnezeu, nici de Satan, ci de propriile lor reverii religioase moştenite, modelate de influenţele dominante ce-au apărut in viaţa lor. Nu e nevoie să credem că doamna Eddy nu era cinstită. Era pur şi simplu o exaltată religioasă, cuprinsă de propria ei amăgire, la fel ca şi doamna White. Adventişti aduc succesul lor ca argument al faptului că doamna White era un profet adevărat. Dar adepţii doamnei Eddy au un număr de zece ori mai mare, deşi şi-au inceput lucrarea cu vreo douăzeci de ani mai tarziu.
"Pastorul" Russell
Vorbind despre domnul Russell la puţină vreme după moartea sa, ziarul New York Watchman-Examiner din 9 noiembrie 1916 spune:
"Cand a murit Charles T. Russell, autointitulat 'Pastor' Russell, a trecut in lumea cealaltă un om remarcabil. Ar trebui să-l situăm fără ezitare pe acelaşi loc cu Alexander Dowie şi Joseph Smith, fondatorul mormonismului. Cu un spirit pătrunzător, elocvent şi maestru al dialecticii, a făcut pe şarlatanul cu atata succes incat a adunat o mulţime de adepţi, in multe cazuri inşelandu-i chiar şi pe aleşii Domnului. A construit in jurul lui o mare organizaţie formată din femei şi bărbaţi care se supun conducerii sale la fel cum ascultă mormonii ordinele profetului lor. Şi-a umplut cuferele cu rauri de aur şi a fost folosit intr-o propagandă publicitară mondială. N-avea nici o pregătire şi n-a fost ordinat niciodată pentru lucrare şi totuşi s-a adresat unor mulţimi nenumărate prin intermediul vocii şi-al stiloului său, atrăgand oameni din toate denominaţiile la părerile sale eretice. Acest succes a venit in ciuda faptului că propria lui viaţă era o insulta adusă creştinismului. Se pare că incă e adevărat că oamenilor le palce să fie păcăliţi iar 'Pastorul' Russell a inşelat mulţimi intregi.
"Se anunţă că moartea sa nu va afecta in nici un fel propagarea părerilor sale şi promovarea 'Zorilor Mileniului.' Intr-adevăr, e foarte probabil ca fanatismul care i-a posedat pe mulţi din adepţii săi se va manifesta intr-o nouă propagandă. Deja, mii de femei străbat străzile marilor noastre oraşe şi distribuie literatura lui Russell. Oamenii sunt flămanzi după informaţii despre necunoscut şi despre viitorul misterios. Domnul Russell a profitat de această dorinţă adanca din inima omului, şi , cu un dogmatism inegalabil a oferit cele mai minuţioase şi mai exacte informaţii referitoare la viitorul nedescoperit incă. "
Domnul Russell a stabilit anumite date la care lumea urma să ia sfarşit, ultima fiind in 1914. A spus că in luna octombrie a acelui an se va implini vremea neamurilor. Adepţii săi susţin că e cel mai mare om care a trăit de la apostoli incoace şi că secta lui e singura biserică adevărată. Toate celelalte reprezintă Babilonul. Domnul Russel a trăit in aceeaşi perioadă cu doamna White şi doamna Eddy. Adepţii fiecăruia din ei acceptă că liderul lor e singurul oracol infailibil al lui Dumnezeu. Pot oare toţi să aibă dreptate?