Cum lucreaza Dumnezeu in lume
Era odata un calugar foarte evlavios si un om rau, care prigonise pe multi crestini. Cei doi au murit in aceeasi zi, calugarul in chinuri groaznice, mancat de un leu si nestiut de nimeni, iar omul cel rau fara durere si inmormantat cu muzica mare si lume multa. Ucenicul calugarului s-a intristat: "Uite ce inmormantare a avut ucigasul crestinilor si pe batranul meu l-a mancat leul! Doamne, arata-mi judecatile Tale! De ce unii sunt bogati si altii saraci, altii rai si o duc bine..."
Pe cand mergea ucenicul la Alexandria, a iesit inaintea lui un calugar tanar si i-a spus ca il va ajuta in drumul lui, ii va tine poverile, dar sa jure sa nu spuna niciun cuvant pe drum, indiferent de ce va vedea. Si-au inceput calatoria in tacere.
La un moment dat au ajuns intr-un sat, unde au fost primiti de doi tineri, care i-au omenit, punandu-le pe masa un blid frumos de argint cu flori, pe care scria bisericeste. Cand a venit vremea sa plece, calugarul cel tanar a furat blidul de argint si l-a pus sub haina, iar mai apoi l-a arucat intr-o apa. Ucenicul a vazut, dar jurase sa taca. In sinea lui se gandea: "Mare pacoste si calugarul asta, fura blidul de la oameni".
Ajunsi intr-un alt sat, au fost primiti de un om gospodar. La plecare, calugarul cel tanar a facut o cruce peste cainele gazdei. Animalul a crapat si a murit. Spre seara, au fost primiti cu multa evlavie de doi tineri casatoriti care aveau un copil in leagan. La plecare, calugarul cel tanar a sucit gatul copilului si l-a lasat mort. Ucenicul zicea in sinea lui: "Alta crima, cine stie unde merg eu cu criminalul acesta! Vai de capul meu!"
Apoi au trecut pe langa o crasma. Calugarul cel tanar s-a oprit in fata ei si s-a inchinat. Cei din crasma radeau: "Ia uite popa, se inchina la noi!" Ajunsi la marginea unei paduri, au gasit o biserica parasita, cu ziduri care de abia se mai tineau. Tanarul a luat cateva pietre si a inceput sa azvarle cu ele in biserica, apoi si-a facut cruce si a plecat. Ucenicul zicea in gand: "Asta numai drac poate sa fie!"
Au ajuns apoi intr-un sat in care niste copii sarmani si orfani isi duceau zilele intr-o casuta din stuf. Ucenicul i-a omenit cu ce a putut, le-a spus vorbe de mangaiere, dar tanarul nu a facut altceva decat sa dea foc casei in care acestia locuiau. Pana sa vina oamenii sa stinga focul, casa arsese in intregime. Aproape de Alexandria, au trecut pe langa o casa darapanata. Tanarul calugar a spart geamurile si a distrus si ce mai ramasese din ea.
Ajunsi, in sfarsit, la destinatie, ucenicul nu a mai rabdat si i-a spus: "Mi-am tinut legamantul, am ajuns la Alexandria acum. Sa-mi spui ce esti, drac, inger sau om?" tanarul i-a raspuns: "ce ai cu mine, parinte?" "Eu nu am vazut oare pana acum ce ai facut? Multe rele ai facut pana acum". Tanarul i-a raspuns: "Parinte, trei lucruri mari am facut:
Blidul de argint fusese furat dintr-o biserica de parintii tinerilor si acum ei se muncesc in iad. Daca il pastrau si aceia, mergeua si ei in iad. L-am aruncat in apa aceea, unde o sa il gaseasca dascalul bisericii si o sa il duca unde ii este locul. Aceste trei lucruri bune am facut: au ieist cei din iad, nu vor merge cei doi tineri in iad, vasul se intoarce in bisericaȚ .
"Dar cainele de la casa aceea?" "Cei ce aveau cainele erau crestini buni, insa in ziua urmatoare cainele avea sa turbeze si sa ii muste pe toti, ducandu-i la moarte, asa ca am omorat cainele si i-am salvat pe toti".
"Dar de ce ai omorat copilul din leagan?" "Si acesti doi tineri erau crestini buni, ins ade crestea mare copilul, se facea mare hot si si-ar fi omorat parintii, asa ca i-am salvat".
"Dar la crasma de ce ai facut semnul crucii?" "In crasma erau primarul satului si cantaretul, isi faceau planuri sa construiasca o biserica, dar in vinul pe care trebuia sa le fie servit intrase un sarpe si de l-ar fi baut, mureau amandoi si nu mai faceau biserica. Dar facand semnul crucii, am binecuvantat vinul si planurile lor".
"Dar in biserica de ce ai dat cu pietre?" "In ea, fiind paarsita, erau o multime de draci si i-am alungat de acolo, acum vor veni oameni, o vor repara si vor face slujba in ea".
"Dar de ce ai dat foc la casa copiilor orfani?" "De ramanea acea casa, copiii se necajeau la fel, insa vor gasi o caldare cu bani in locul in care a ars casa si o ruda a lor ii va lua si se va ingriji de ei".
"Dar casa de la marginea Alexandriei de ce ai daramat-o?" "Casa aceea fusese facuta cu bani furati si de ar fi trait in ea cei care au facut-o, nu se mantuiau. Astfel, vor face alta din sudoarea fetei lor si se vor mantui".
A zis batranul: "Vad ca toate le-ai facut bine, dar acum spune-mi cine esti, inger sau drac?"
Si a zis tanarul: "Eu sunt ingerul lui Dumnezeu si am fost trimis sa iti arat judecatile Lui nepatrunse de mintea oamenilor. Pustnicul ce a murit mancat de leu, prin durerea mortii, si-a spalat si ultimele pacate ce le mai avea si asa s-a mantuit, iar prigonitorul, ingropat cu mare pompa, a facut si el ceva fapte bune in viata si Dumnezeu i le-a platiti prin cinstea inmormantarii, dar acum este in iad. Intoarce-te in chilia ta si nu cauta sa intelegi Judecatile lui Dumenzeu, nepatrunse de mintea omului".
Fratilor, sa stiti ca pe doi ii trazneste Dumnezeu, pe doi deodata, si pe cel bun, si pe cel rau. Cel bun prin aceasta moarte merge in rai, iar cel rau in iad, dupa faptele sale. Dumnezeu face cum stie si cum vrea, dar toate le face bine, Dumnezeu fiind Binele cel mai mare din lume. Aceasta a fost istoria cu "Judecatile lui Dumnezeu", manca-v-ar raiul sa va manance! (Parintele Cleopa, apud Pelerinul roman, de diacon Gh. Babut, Oradea, 1991).
|