Avem datorita de a binecuvanta tot lucrul pe care punem mana si tot omul care ne iese in cale.
Cand atingem un obiect: cand luam o geanta sa zicem "slava Tie, Doamne, pentru..." si rostesti un gand bun de genul, "ca am serviciu, ca ma pazesti de pierderi, etc". De asemenea, orice lucru il putem inchina, de la perna pana la mancare, de la paharul cu apa pana la masina sau casa. Sa inchinam totul si sa constientizam ca prin toate ni se arata iubirea lui Dumnezeu.
Cand intalnim un om: ne iese in cale un vecin, un prieten sau un altul oarecare. Sa zicem in noi insine "slava tie, Doamne, pentru acesta si da'mi sa'l pot iubi cu iubirea cu care Tu insuti il iubesti". Sau ii putem spune chiar lui: "Doamne ajuta, sa ai o zi cu pace si cu multa odihna." Aceasta este deja o rugaciune, un gand bun prin care vine ajutorul lui Dumnezeu, vazand dragostea fata de acela.
Avem datoria de a binecuvanta universul in care traim. Aceasta ne face "preoti" ai lumii noastre.
Personal, simt ca multa responsabilitate are crestinul in orice loc si in orice moment.
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36)
|