In cartea :veniti de luati bucurie" zice Parintele Teofil:
"Pe mine unii ma socotesc "duhovnic mare" si asa ma socotesc cei care ma asculta si urmeaza sfatul meu. Altii ma socotesc "duhovnic mic" si asa ma socotesc cei care nu ma asculta. Iar altii ma socotesc "de nimic" si asa se raporteaza la mine aceia care ma desconsidera. Si sunt si din acestia destui. Norocul meu este ca eu le iau pe toate cum vin si nu ma opresc prea mult nici la cei ce ma socotesc "mare", nici la cei ce ma socotesc "mic" si nici la cei ce ma socotesc "de nimic". M-am convins de multa vreme ca cei care te lauda nu adauga nimic la ceea ce esti, dupa cum nici cei care te defaima nu-ti iau nimic din ceea ce ai. Toti suntem oameni si toti putem si sa gresim in aprecierile noastre. Gresim noi insine si gresesc si altii in ceea ce ne priveste pe noi. Lucrul de capetenie este sa ni se faca "ocara, ca cinstea; lipsa, ca indestularea; paguba, ca si castigul si strainii, ca rudele dupa trup". Daca ajungem la masura aceasta am ajuns la nepatimire si suntem fericiti."
|