Bolile ne pricinuiesc mare folos şi plată cerească dacă le suferim cu răbdare

Cu câţiva ani în urmă un oarecare Stareţ a fost mult chinuit de boli şi în cele din urmă a murit, fără să cârtească deloc. După puţin timp s-a îmbolnăvit şi ucenicul lui şi, deoarece nu se mai îmbolnăvise vreodată, a intrat în panică şi se pregătea să meargă în lume la medici, ca să se tămăduiască. Noaptea însă vede în somn pe Stareţul lui, care îi spune:

- Fiule, dacă vrei ascultă-mă şi să nu mergi nicăieri. Fă răbdare. Eu n-am aflat aici nici un folos din faptele mele, ci numai boala m-a folosit. Stai aşadar în Grădina Maicii Domnului şi fa puţină răbdare în dureri, şi mult folos va afla sufletul tău.

S-a bucurat atunci ucenicul, a prins curaj şi a făcut răbdare. După aceea simţea multă bucurie lăuntrică de la dureri, pentru că mintea lui se afla lângă Sfinţii Mucenici şi se veselea.