Interesant. Si totusi...chiar asa trebuie sa fie ortodoxia? Eu nu vad naturalete intr-un preot imbracat in maieu band ca la carciuma in fata altarului. Daca asta e naturalete, atunci ...Sigur, fara solemnitate juridica, fara ipocrizie, fara frustrari...dar fara introspectie?
Apoi: "Catolicismul e febril, ortodoxia e euforică." Ironia este ca ambele stari sunt anormale. Sigur, probabil ca Dl. Plesu vroia sa faca un fel de joc de cuvinte. Si atunci ce facem, mergem pe calea de mijloc, protestantismul?
Citat:
|
Dar e limpede că avem de a face cu o caracteristică diferență de accent: investigație tenace, pe de o parte, sărbătoare glorificatoare, pe de alta. De la dogmatică la doxologie. Cum s-a ajuns la această fractură și în ce mod poate fi ea depășită, fără ecumenisme de conjunctură, asta este o altă poveste, greu de rezolvat anecdotic.
|
Sigur. As indrazni un raspuns: aceasta fractura in accent nu arata neaparat separarea, si poate nici nu trebuie depasita, fiindca arata complementaritatea. Ce poate fi mai inaltator decat euforia sarbatoririi din toata inima a incredintarii ca Adevarul poate fi inteles prin cautari febrile.