[zxcvbnm]

În prealabil postat de oni91

zxcvbnm, eu inteleg ca tu vrei sa "impaci si capra si varza", nu este un lucru rau, insa vreau sa iti spun ca cel mai mare om de stiinta evolutionist este biologul Richard Dawkins care este un ateu convins, si-culmea- a scris si o carte(pe langa celelalte carti ale lui privitoare la evolutionism si ateism, inclusiv "Gena egoista"):"Himera credintei in Dumnezeu", care a aparut tocmai la Editura Curtea Veche, pe care am cumparat-o si am citit-o si poate ca rau am facut, pentru ca in momentul in care vezi cat de logica poate fi argumentatia lui anti-sens al existentei umane, anti-divinitate tocmai pe baza acestei teorii evolutioniste de popularizarea careia este poate printre cei mai responsabili oameni, nu ai cum sa mai consideri ca evolutionismul se poate impaca cu o credinta teista. Daca el, care este cel mai bun in acest domeniu, explica orice sentiment uman, inclusiv altruismul sau egoismul, pe baza evolutionismului determinat de selectia naturala, daca el este unul dintre oamenii care m-au adus mai aproape de ateism(desi nu spun ca el este vinovatul, deoarece eu am fost cea care am cautat opiniile lui si daca aveam o credinta adevarata puteam sa-mi vad de treaba si sa las cartea pe raft) anuland orice origine divina a virtutilor umane prin demonstratiile sale, atunci cum sa mai pot avea o atitudine reconcilianta intre evolutionism si religie? Cand eu inca nu stiu daca voi mai putea vreodata sa cred cu adevarat inclusiv din cauza acestei teorii?

Credinţa nu ţine de intelect.
Nu-ţi fie frică să citeşti cărţi care îţi gâdilă muşhiul mental.
Dacă te-ai lua după raţiune, Dumnezeu n-ar exista.
Rigoarea minţii & logica argumentaţiei = inexistenţa lui Dumnezeu.
Însă ...
Credinţa ţine de iraţional, tocmai aici este esenţa.
Acceptarea lui Dumnezeu nu vine pe strada raţiunii, ci a iraţionalului.
Credinţa este sfidarea logicii, iar Dumnezeu este raţiune prezentată dogmatic, pe înţelesul omului simplu – prin religie.
Nu pune semnul = între Dumnezeu şi religie.
Dumnezeu este unul, omul i-a dat mai multe “graiuri”.

Singurul cusur al lui Richard Dawkins este ateismul, în rest jos pălăria.

RD nu este cel mai mare om de ştiinţă evoluţionist.
El este doar scriitor, un simplu savant care a făcut un ţel în viaţă din popularizarea evoluţiei biologice. Nu are merite ştiinţifice superioare comparativ cu oricare savant.
Conformaţia lui intelectuală i-a permis să sintetizeze într-o manieră atrăgătoare tot ce ţine de biologie şi să lupte împotriva creaţionismului (literal).
El încearcă să demonstreze (maselor ne-specialiste) ceea ce 99% din comunitatea ştiinţifică ştie: faptul că evoluţia planetei, omului, metagalaxiei există, iar creaţionismul nu este Ştiinţă, ci credinţă.
Excesul său constă în declararea făţişă a ateismului.

Cineva (de profesie medic) povestea cum a discutat cu Richard Dawkins prin email.
Constituţie excelentă la vârsta lui înaintată, aproape 70 de ani, un fel de Ovidiu Bojor acum 15 ani, e posesorul unei minţi la fel de lucide ca în tinereţe şi nu pregetă în căutările sale (de zeci de ani) pentru a găsi o dovadă care să submineze teoria evoluţiei.
Mă repet, toate lucrurile pe care le citiţi pe situri creaţioniste nu sunt decât nişte praf în ochi, contra-dovezi, contra-argumente ... nu există.

Consultaţi un specialist în domeniu dacă aveţi dubii, dacă nu personal, măcar citindu-le cărţile.

Pe marginea acestui subiect, lecturile noastre sunt 90% texte religioase (interpretate literal) şi numai 10% texte ştiinţifice (iar acelea de pe situri creaţioniste ori Oana Iftime).

În Himera credinţei în Dumnezeu, într-adevăr, RD este mai virulent la adresa lui Dumnezeu, îl atacă din toate poziţiile, demontează orice argument, prin logică ce nu este întotdeauna silogism. Citindu-l ai impresia că a găsit ecuaţia inexistenţei lui Dumnezeu.
Şi chiar aşa este, existenţa lui Dumnezeu nu poate fi probată experimental, deci el nu există (raţional vorbind). RD gustă, cu destulă sete, din ambrozia raţionamentelor deductive (atât de uzitată şi în textele religioase).

Dar cine spune că dacă extragem ateismul din concepţia lui RD, teoria evoluţiei nu stă în picioare ?
Cine spune că teoria evoluţiei implică, în mod necesar, absenţa lui Dumnezeu.
Cum nu se poate împăca evoluţia cu o credinţă teistă ?
Asta o spun doar ateii şi fanaticii religioşi, bigoţii, interpreţii literali, talibanii culturali.

Agnosticii, credincioşii moderaţi, oamenii care nu citesc exclusiv manualele de dogmatică, respectiv numai texte ştiinţifice, savanţii care se întreabă ce se află la capătul ultim al descoperirilor ştiinţifice şi credincioşii deschişi la minte ... pot împăca excelent cele două concepţii: Evoluţia şi Dumnezeu.
Chiar Biserica Catolică, prin vocea lui Ioan Paul este un exemplu demn de urmat.

Există însă talibani care încearcă să păstreze acest conflict (care de fapt nu există).
Iar talibanii sunt de ambele tabere: atei şi fanaticii interpreţi literali ai genezei.

Primii sunt oameni de ştiinţă. Punct. Ştiinţa îl exclude pe Dumnezeu. Ei descoperă doar adevărul ştiinţific dat şi (pe bună dreptate, că nu-i treaba lor) nu meditează la sensul evoluţiei, nu presară semne de întrebare pe marginea universului sau în condiţia umană după moarte.

A doua categorie = interpreţii literali ai Bibliei, fanaticii, care visează la autocraţii religioase, cu Biblia drept constituţie, cei care cred că Moise a întocmit textele în cauză, sub auspiciile aparatului critic ştiinţific actual.

Nu-ţi fă griji că nu vei mai putea crede din cauza acestei teorii, a acestei cărţi care ai luat-o din raft cu inima îndoită.
Poţi crede cu toată convingerea în Dumnezeu, fără să te opui ştiinţei.
(Zic Dumnezeu, nu religie, nu creştinism, nu ortodoxie. Atenţie !)

Talibanii ortodocşi evită să-l menţioneze pe Sfântul Augustin în această chestiune.
În Confesiuni, în cărţile XI, XII şi XII, Augustin discută pe îndelete Cartea Facerii şi interpretările ei. Nu susţine literalismul genezei şi este deschis multiplelor interpretări – alegorice.
[Cartea XII, Capitolul XX – Pornind de la unul sau altul din aceste adevăruri, se pot dezvolta interpretări diverse ale primelor versete din Cartea Facerii]
În Capitolul XXIII (tot la sfârşitul Confesiunilor) Sf. Augustin îşi precizează poziţia faţă de posibilitatea formulării mai multor interpretări ale Sfintei Scripturi.

Mai vorbeşte Augustin de treaba asta şi în De doctrina Christiana, în cartea III.

În concluzie, Sf Augustin optează pentru o interpretare relaxată, nuanţează LITERALISMUL de sens alegoric.
Citind Confesiunile augustiniene, mai ales partea a doua, nu vezi nicio contradicţie cu sensurile ştiinţifice de azi ale timpului şi momentului Big Bang.

Spune Sf Augustin la 28, în cartea XII:
“Marele adevăr, Doamne, este că tu ai creat cerul şi pământul. Adevărat este şi faptul că înţelepciunea ta este Principiul prin care ai creat toate lucrurile.

Iar acest principiu prin care Dumnezeu a creat toate cele văzute şi nevăzute este Big Bang, urmat de evoluţia sistemului solar, a Terrei, a reliefului, a vieţii, a omului.

Pentru a nu-ţi pierde credinţa în Dumnezeu, fără să faci rabat de la articularea muşchiului mental, intelectului, află despre Limbajul lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte citeşte o carte.
[Limbajul lui Dumnezeu (Un om de ştiinţă aduce dovezi în sprijinul credinţei), de Francis S. Collins, Editura Curtea Veche, 2009]

Atenţie: ... în sprijinul credinţei, nu în sprijinul Creaţiei.

Dumnezeu l-a înzestrat (indirect) pe Om cu darul intelectului, raţiunii, care, puse la treabă ne-au oferit cunoaşterea ştiinţifică a lumii înconjurătoare (exact aşa cum a apărut şi este ea).
Omul nu poate vedea ce a fost înainte sau după existenţă, pentru că raţiunea umană nu bate până acolo, unde sunt plaiurile de vânătoare ale credinţei.

Pe marginea acestei teme sunt 4 chestii:
1. ateismul + agnosticismul (Evoluţia)
2. Creaţionismul (credinţă)
3. Planul Inteligent (Intelligent Design) – exclud evoluţia
4. Evoluţia teistă (BioLogos) sună urât, dar alt termen nu ştiu să existe – Dumnezeu drept cauză primă a Big Bangului şi prietenul pe care-L întâlnim după moarte. (Evoluţia în prezenţa lui Dumnezeu).

Nu este cunoscută această treabă din cauza virulenţei talibanilor (fanaticilor) din ambele tabere (Evoluţionism şi Creaţionism).

Dumnezeu este atotcunoscător, nelimitat de timp şi spaţiu, El a creat Universul şi legile naturale (fizice) care îl guvernează.
Dumnezeu a ales mecanismul evoluţiei pentru a crea fiinţele superioare (omul), ştiind dinainte (când încă nu exista Timpul) ce traiectorie avea să urmeze evoluţia metagalaxiei, Terrei, vieţii, omului. Şi cunoscând aprioric faptul că Omul avea să-i încalce Legea Morală.

[Evoluţia care îl ia în calcul pe Dumnezeu nu îl aşează pe acesta în “golurile” ştiinţei, în faţa întrebărilor la care Ştiinţa nu are răspuns (încă), ci îl propune pe Dumnezeu marilor întrebări pe care ştiinţa nu a căutat niciodată să şi le pună: cum a apărut Universul, care e sensul vieţii, care e treaba după moarte.] – parafrază după cartea Limbajul lui Dumnezeu, Curtea Veche, 2009, pe care vă invit s-o lecturaţi.