[orthodoxia.i.thanatos]

BogdanF2 si mihailt, jocul vostru este cit se poate de copilaresc. Puneti aceleasi intrebari, iarasi si iarasi, ca sa va dati curaj, sa va intariti reauzindu-va si ca, poate, oarecum, daca o sa tac, obosit si plictisit, o sa va dau implicit dreptate. Din pacate pentru voi, oricit de simpatici mi-ati fi, refuz sa o fac pentru ca exista altii care vor sa stie adevarul pe care voi il refuzati.

Pr. Seraphim Rose a fost un ieromonah apartinind ROCOR-ului. Dincolo de toate lucrurile bune despre care a gindit si dintre care pe multe le-a si facut, a avut si idei care nu au fost impartasite si de alti teologi sau chiar de ierarhii sai. Intr-alte cuvinte, nu absolut tot ceea ce a scris Pr. Rose este si foarte ortodox, iar, citeodata, a ajuns sa formuleze concluzii nepotrivite pentru ca premisele nu erau neaparat si acelea de care era el probabil convins. Imaginea pe care o avea el despre URSS nu putea fi decit deformata (el nu a fost niciodata in Rusia) data fiind propaganda comunista, atit din est, cit si din Vest (inclusiv in SUA). Aceasta nu trebuie sa mire, efectele propagandei bolsevice se fac simtite si astazi, la 20 de ani de la presupusa cadere a comunismului. mihailt ma intreaba “ce am eu cu biserica crestin ortodoxa rusa si cu patriarhul Serghei" (senin, de parca nu as fi scris de nu mai stiu cite ori pina acuma despre Biserica lui Stalin!). Oare ce as putea, intr-adevar, avea cu o asa prea sfinta Biserica? O Biserica pe care Serghei o supunea in 1927 criminalilor bolsevici, din care nu mai contenea sa trimita communicate in Vest laudind libertatea religioasa din URSS in timp ce clerul si turma erau duse la abator pentru taiere. Pina la inceputul razboiului al doilea mai functionau 100 (o suta) de biserici din mai mult de 50000 (cincizeci de mii) cite existau inainte de revolutia bolsevica. Seminariile au fost inchise in 1918, iar clerul existent a fost decimat: in jur de 100000 au fost executati. N-ar trebui sa fie greu pentru nimeni sa-si imagineze cine slujea in cele 100 de biserici model pe care le intretinea partidul pentru incredulii din Vest care tineau sa viziteze libertatea religioasa la ea acasa. Dar probabil ma amagesc, fiindca dincolo de ratiune iti mai trebuie si decenta ca sa nu vii din nou dupa doua saptamini si sa ma intrebi “ce am eu cu Biserica lui Stalin?”

Daca Pr. Rose a putut fi inselat la 1970 de propaganda tovarasilor de la Moscova si a slugoilor lor din universitatile si redactiile de ziar americane si in pofida ierarhilor marturisitori ai ROCORului, care au cunoscut personal, pe propria piele situatia din Rusia, astazi, stiind si statistic amploarea masacrului, nu mai poti pretinde ca Biserica lui Stalin ar fi Sfinta, ca botezul lor ar fi mai mult decit baita, ca impartasania ar fi altceva decit piine, vin si circ. Si cu toate astea, unii vin si spun ca in Biserica lui Stalin mai sint si sfinti….

Sf Filaret Noul Marturisitor (+1985, Itii Statator ROCOR intre 1964 si 1985) a fost torturat de paginii japonezi si cautat nu odata ca sa fie omorit de comunistii chinezi pe vremea cind slujea in Manciuria, dar de fiecare data a fost salvat in chip miraculos. In timpul ocupatiei japoneze, cotropitorii au pus chiar vis-à-vis de catedrala rusa o statuie cu o zeitate sintoista si le-au cerut tuturor care treceau prin dreptul ei sa i se inchine. Cei care veneau la biserica erau astfel pusi in imposibilitate de a evita sa nu se inchine mai intii la statuie inainte de intra in Casa Domnului. Comunitatea rusa, cler si mireni, au gasit un subterfugiu, prin aceea ca zeitatea siintoista purta numele de “Stramoasa”, ceea ce ar fi facut-o mai putin zeu si mai mult personaj legendar al culturii japoneze. Singurul care s-a opus a fost Sf. Filaret, cel care in toate predicile sale le-a cerut credinciosilor sa nu se inchine la statuie. Japonezii au prins de veste, l-au arestat si l-au torturat ca sa-l faca sa-si schimbe atitudinea sau sa inceteze sa mai vorbeasca in public impotriva decretului autoritatilor japoneze. Sf. Filaret erau un om firav si stia ca nu va rezista torturii cu electrozi si, atunci, s-a rugat in gind Sfintului Nicolae sa-l aiba in paza. Calaul a dat drumul la curent, dar Sf. Filaret n-a simtit absolut nimic, doar o liniste mare. Japonezii au crezut ca li s-a defectat instalatia, de-aceea au marit intensitatea si au pus curent si-a doua oara, dar nimic, si inca odata, si tot nimic!. Atunci, ingroziti, l-au dezlegat si l-au lasat sa plece. Citiva ani mai tirziu comunistii chinezi au incercat sa-l lichideze pentru ca le cerea credinciosilor (din diaspora ruseasca) sa nu creada mincinile din URSS si sa nu se lase pacaliti ca sa se intoarca inapoi in tara (cei care totusi au facut-o, zeci de mii, marea majoritate au fost execuati, restul au sfirsit in Gulag). Securitatea chineza i-a pus o bomba incendiara in casa care a explodat in plina noapte. Sf Filaret a fost aruncat de suflul exploziei afara, in strada, de unde s-a ridicat singur pe propriile-i picioare. In urma atentatului a ramas doar cu o usoara pareza a fetei.

In 1998 Sf. Filaret a fost dezhumat. Dupa 13 ani trupul i-a fost aflat nedescompus, imbracamintea, valul care ii acoperea fata, Sfinta Scriptura din mina sa erau intacte. Singure incuietoarele metalice ale Cartii s-au prefacut in pulbere de rugina cind au fost atinse. Din pacate, la acea vreme ROCORul se afla deja pornit la vale inspre apostazie (totala in 2007 cind s-a unit cu Biserica lui Stalin). Ierarhii de atunci s-au temut de cel care a dat in 1983 anatema impotriva ecumenismului si au decis sa-l puna inapoi in pamint, intr-un alt mormint (exact asa cum l-au gasit) unde l-au ingropat doar pe jumatate cu promisiunea sa-l ridice din nou la lumina cind vor avea si dovezile despre minuni. De-atunci minuni au fost pentru cei care s-au rugat la el si l-au facut sfint doar ce-i ce l-au iubit si il iubesc.

Sf. Filaret cunostea situatia din URSS de la “prima mina” si din proprie experienta (pentru un timp Biserica din Manciuria, impotriva vointei Sf. Filaret, a fost pusa sub Biserica lui Stalin). Redau aici o parte din scrisoarea Sf. Filaret catre Pr. Victor Potapov (ROCOR) cu privire la situatia din Patriarhia Moscovei din care reiese clar care este adevarata Biserica Ortodoxa in Rusia. Cine nu l-a crezut atunci, poate intelege astazi cind stim si cifre care vorbesc de la sine.

“Atunci ce este Biserica Sovietica? Arhimandritul Constantin a afirmat insistent si des ca cel mai oribil lucru pe care regimul uritor de Dumnezeu l-a facut in Rusia a fost crearea Bisericii Sovietice, cea pe care bolsevicii au prezentat-o poporului ca fiind Biserica adevarata, dupa ce au impins veritabila Biserica Ortodoxa in catacombe sau in lagarele de concentrare.

Aceasta falsa Biserica a fost de doua ori anatemizata. Sfintia Sa Patriarhul Tihon si Sinodul Bisericii Intregii Rusii i-a anatemizat pe comunisti si pe toti colaboratorii lor. Aceasta anatema infricosatoare nu a fost ridicata pina astazi si ramine valabila pentru ca poate fi ridicata doar de un Sinod similar, al Intregii Rusii, ca autoritate ecleziastica suprema si canonica. Un fapt inspaimintator a avut loc in 1927 cind conducatorul Bisericii, Mitropolitul Serghei, prin declaratia sa apostata si infaimoasa a subordonat Biserica Rusa bolsevicilor proclamind colaborarea cu aceia. Si asa, in sensul cel mai exact s-a implinit expresia din rugaciunea de la inceputul Spovedaniei: cazuti sub propria anatema! In 1918 Biserica a anatemizat pe toti complicii comunismului, dar in 1927 ea insasi a intrat in tabara colaboratorilor si a inceput sa laude fiara rosie despre care se vorbeste in Apocalipsa.

Si, de parca n-ar fi fost de-ajuns! Cind Mitropolitul Serghei si-a promulgat Declaratia criminala, fiii si ficele credincioase ale Bisericii s-au separat imediat de Biserica Sovietica formindu-se, astfel, Biserica din Catacombe. Iar aceasta, la rindul ei, a anatemizat Biserica oficiala pentru ca l-a tradat pe Cristos.” (A se observa ca Sf. Filaret, la fel ca si in alte scrieri se refera la Biserica oficiala din Rusia prin Biserica Sovietica si niciodata prin Biserica Ortodoxa)

BogdanF2 si mihailt, aveti aici parerea unui sfint si a unuia care a cunoscut comunismul prin proprie experienta. La asta mai adaugati si statisticile care au fost facute public dupa caderea comunismului, opiniile si studiile istoricilor, declaratiile unor fosti KGBisti (vezi si Omul nou sovietic, Partea I si II) si daca tot nu sinteti convinsi unde se afla Adevarata Biserica Ortodoxa a Rusiei nu-mi ramine decit sa va spun “somn usor” in continuare si “Dumnezeu sa va aiba in paza!” pentru ca voi nu aveti circumstante atenuante ca si Pr. Rose care a trait in vremuri tulburi, cind informatia era putina si de multe ori incerta.