[mariamargareta]

168. Pucioşii confundă grav Scripturile

Infatuarea şi prea multa părere bună de sine au ajuns să le joace feste liderilor pucioşi, care brodesc noi “Cuvinte din cer” bazându-se pe amintiri legate de unele texte biblice pe care se vede că nu le-au mai citit de mult. Ultima apariţie “pe sticlă” din sit-ul oficial al pucioşilor arată că ei sunt într-o confuzie uriaşă privind două evenimente distincte. Este vorba de “Tăierea împrejur” şi “Întâmpinarea Domnului”, pe care liderii pucioşi le consideră concomitente. După părerea lor, cităm: “în ziua aceea” în care a avut loc tăierea împrejur în trup a Pruncului Iisus, a avut loc şi întâmpinarea Pruncului, adică momentul când dreptul Simeon l-a luat pe Prunc în braţe pentru a împlini o proorocie care-l împiedicase până atunci să guste moartea. Iată textul pucios, reprodus întocmai, care dezvăluie această confuzie:

“Am în coborârea Mea de azi pe marele ierarh Vasile, şi am încă în amintire ziua când părinţii Mei M-au dus la opt zile după naşterea Mea să fiu tăiat împrejur în trup, după datina legii, şi Mi-au pus numele Iisus, aşa cum îngerul M-a numit prin vestirea lui, şi a văzut bătrânul Simeon în ziua aceea mângâierea lui Israel, după cum Duhul îi vestise lui că nu va gusta moartea până ce nu va vedea pe Unsul Domnului, şi M-a luat el în braţe şi M-a binecuvântat şi Mi-a zis: "Cu ochii mei văd mântuirea Ta, gătită înaintea popoarelor spre luminarea lor, iar acum, Stăpâne, slobozeşte pe robul Tău în pace, după cuvântul Tău".”(Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 14-01-2010)

Ce spune Biblia despre aceste două evenimente? Iată ce spune în Evanghelia după Luca, la capitolul 2:

21 Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece.
22 Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului.
23 Precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului.
24 Şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.
25 Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui.
26 Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului.
27 Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii,
28 El L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
29 Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace,
30 Că ochii mei văzură mântuirea Ta,
31 Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor,
32 Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.

Versetele 21 şi 22 arată limpede că este vorba de două evenimente distincte: unul a avut loc în Betleem, iar al doilea în Ierusalim, pentru fiecare dintre ele făcându-se câte o introducere separată în curgerea timpului, prin aceeaşi sintagmă: “Şi când...”. Cu toate acestea, liderii pucioşi au impresia din amintiri că ar fi vorba de aceeaşi zi! Ei bine, Vechiul Testament lămureşte şi mai bine lucrurile, vorbind limpede de două obligaţii distincte ale părinţilor care se învredniceau de darul unui prunc de parte bărbătească:
- prima, la opt zile, denumită “tăierea împrejur”, descrisă la Levitic, cap. 12:

2 "Grăieşte fiilor lui Israel şi le zi: Dacă femeia va zămisli şi va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele regulei ei.
3 Iar în ziua a opta se va tăia pruncul împrejur.

- a doua, la 7+33=40 de zile, denumită „întâmpinarea”sau “înfăţişarea” sau “închinarea”, descrisă tot în Levitic, cap.12:

4 Femeia să mai şadă treizeci şi trei de zile şi să se curăţe de sângele său; de nimic sfânt să nu se atingă, şi la locaşul sfânt să nu meargă, până se vor împlini zilele curăţirii ei.
5 Iar de va naşte fată, necurată va fi două săptămâni, ca şi în timpul regulei ei; apoi să mai stea şaizeci şi şase de zile pentru a se curăţi de sângele său.
6 După ce se vor împlini zilele curăţirii ei pentru fiu sau pentru fiică, să aducă preotului la uşa cortului un miel de un an ardere de tot şi un pui de porumbel sau o turturică, jertfă pentru păcat;
7 Preotul va înfăţişa acestea înaintea Domnului şi o va curăţi şi curată va fi de curgerea sângelui ei. Aceasta e rânduiala pentru ceea ce a născut prunc de parte bărbătească sau de parte femeiască.
8 Iar de nu-i va da mâna să aducă un miel, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru ardere de tot şi altul jertfă pentru păcat, şi o va curăţi preotul şi curată va fi".

Este limpede (v. Luca 2, 22-25) că dreptul Simeon l-a întâmpinat pe Prunc abia atunci când s-au împlinit zilele curăţirii mamei (la 40 de zile de la naştere), prilej cu care părinţii săraci ai lui Iisus veneau la templu cu cele două turturele de jertfă.
Dacă aceste predici, ticluite cu dichis de către cei ce se dau drept „învăţători”şi „veghetori” peste „Noul Israel” (este vorba de cei doi lideri pucioşi) şi denumite de ei apoi „Cuvânt din cer”, ar fi într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu, ele ar fi cu desăvârşire lipsite de asemenea grave neconcordanţe cu Cuvântul Scripturii.

Iar cei ce au veleităţi şi se vor a fi „învăţători” peste alţii, n-ar strica să mai pună din când în când mâna pe Carte.