[windorin]

În prealabil postat de Mihailc

Grija excesivă poate dăuna pentru că fiecare persoană are a parte a intimităţii pe care şi-o gestionează mai bine singură. Grija, ca şi iubirea, se traduce în faptă cu discreţie, cu tact.

Avva Emilianos sunt sigur că bate spre uniunea matrimonială de tip postmodern, în care afectivitatea (implicit atenţia) se stinge de îndată ce atracţia se apropie de cota zero, situaţie în care ajung cu precădere bărbaţii.

Avva Emilianos nu cred ca tinde spre aceste tendinte mai mult psihologice, decat duhovnicesti, ci spre aceleasi indemnuri pe care le dadea Sfantul Ioan Gura de Aur, cu mai bine de 1600 de ani in urma. (Cateheze maritale)

"Să socotim deci pe bărbat că are locul capului şi femeia pe cel al trupului. Iar aceasta o arată şi din cuvinte precise, când zice: Bărbatul este cap al femeii, după cum şi Hristos al Bisericii şi însuşi este Mântuitor al trupului, însă, precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor întru totul (Efeseni 5, 23-24).

Zicând că bărbatul este cap al femeii, după cum Hristos al Bisericii, a adăugat: "Si însuşi este mântuitor al trupului." Căci capul este mântuirea trupului său. Deja mai dinainte a rânduit amândurora – şi bărbatului şi femeii – purtarea de grijă şi temelia iubirii, fiecăruia împărţindu-i ceea ce i se cuvine: bărbatului cârmuirea şi purtarea de grijă, iar femeii supunerea. (...)

Chiar dacă te priveşte de sus, chiar dacă este supărată, chiar de o vezi dispreţuindu-te, poţi s-o aduci la picioarele tale dacă ai multă purtare de grijă pentru ea şi dragoste şi bunăvoinţă. Căci nimic nu este mai tare decât aceste "lanţuri", mai ales între bărbat şi femeie. Pe un slujitor îl poate cineva lega cu frica. Ba nici pe acela, căci degrabă o va şterge de la stăpân, însă pe părtaşa vieţii tale, pe mama copiilor tăi, pe cea care este pricina a toată bucuria ta, nu trebuie s-o legi cu frica şi cu ameninţarea, ci cu dragostea şi cu dispoziţia iubitoare a sufletului.

Ce fel de însoţire mai e asta, când femeia tremură înaintea bărbatului? Ce bucurie va mai avea bărbatul dacă trăieşte împreună cu ea ca şi cu o roabă şi nu ca şi cu una liberă? Şi chiar dacă pătimeşti pentru ea ceva, să nu o ocărăşti.

Dacă ne vom îngriji astfel de casele şi familiile noastre, vom fi şi destoinici să avem ceva de spus în Biserică. Fiindcă familia este o mică Biserică. Şi aşa este cu putinţă ca bărbaţii şi femeile să devină buni şi să treacă împreună peste toate piedicile."