[razvan.mn]

A fost acela al intrarii in erezia ECUMENISTA a tuturor Bisericilor Ortodoxe oficiale, modificarea/"indreptarea" calendarului bisericesc/iulian fiind doar unul dintre pasii subordonati atingerii acestui maret scop masonic, pas ce a "permis" celebrarea de catre crestinii ortodocsi a praznicelor Bisericii la aceleasi date impreuna cu adunaturile eretice ale catolicilor, protestantilor, anglicanilor, in mod fals numite "biserici".

Ma veti intreba de unde cunosc acest aspect. Pur si simplu din lecturarea Enciclicei Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului emisa la 1920, Enciclica adresata "catre "Bisericile" lui Hristos de pretutindeni", indiferent de diferentele dogmatice dintre ele.

Citez mai jos textul acestei enciclice pentru lamurirea a toata lumea, impreuna cu sursa din care am preluat acest text:

"Enciclica patriarhiei ecumenice,1920,
„către Bisericile lui Hristos de pretutindeni”1
„...iubiţi-vă unul pe altul, din toată inima, cu toată stăruinţa”
1 Petru 1,22
Biserica noastră susţine că apropierea dintre nenumăratele [cate anume? cate erezii, tot atatea "biserici, nu?) Biserici Creştine şi înfrăţirea dintre ele nu este exclusă de diferenţele doctrinare care există între ele. (Cum sa consideri Biserica a lui Hristos orice erezie?? nota personala).În opinia noastră o asemenea apropiere este chiar de dorit şi necesară. Aceasta este folositoare din multe puncte de vedere pentru interesul real al fiecărei Biserici în parte şi a întregului Trup creştin, şi de asemenea pentru pregătirea şi înaintarea spre acea unitate binecuvântată care va fi completată în viitor în acord cu voia Domnului. De aceea, considerăm că timpul prezent este cel mai favorabil pentru a duce mai departe această importantă problemă şi pentru a o studia împreună.
Chiar dacă în acest caz, din pricina vechilor prejudicii, practici şi pretenţii, dificultăţile care au primejduit adesea încercările de unire în trecut pot apare ori pot fi crescute iar, cu toate acestea, în viziunea noastră, din moment ce suntem preocupaţi în acest stadiu iniţial numai de contacte şi apropieri, aceste dificultăţi sunt de o importanţă minoră. Dacă există voinţă şi intenţie bună, ele nu pot şi nu ar trebui să creeze un obstacol de neînlăturat.
De aceea, considerând un asemenea obstacol ca ne posibil şi neavenit, mai ales în viziunea plină de speranţă a „Ligii Naţiunilor”, riscăm să exprimăm mai jos, pe scurt, gândurile noastre şi părerea noastră privind modul în care înţelegem această apropiere şi contact şi cum considerăm ca aceasta să se realizeze; cu responsabilitate cerem şi invităm judecăţile şi opiniile celorlalte Biserici surori din Est şi a venerabilelor Biserici creştine din Vest şi de oriunde din lume. (Ce legatura exista intre organizatia masonica "Liga Natiunilor" - precursoarea ONU si dreapta credinta si Trupul lui Hristos, Biserica ? - Niciuna, iarasi nota personala).
Credem că următoarele două măsuri, vor contribui într-o mare măsură la apropierea care este atât de mult de dorit şi care ar fi atât de folositoare, şi credem că ambele vor fi pline de succes şi vor aduce folos.
Mai întâi, considerăm ca necesară şi indispensabilă înlăturarea şi abolirea tuturor neînţelegerilor şi amărăciunilor reciproce dintre diferitele Biserici care apar din tendinţa unora dintre ele de a momi şi a converti la propria confesiune adepţii altor confesiuni. Aceasta pentru că nimeni nu poate ignora ceea ce, din nefericire şi azi se întâmplă în multe locuri, tulburând pacea internă a Bisericilor, mai ales în Est. Multe tulburări şi suferinţe sunt cauzate de alţi creştini stârnindu-se mare mânie şi duşmănie, cu rezultate atât de nesemnificative, prin această tendinţă a unora de a face prozeliţi şi a momi membrii altor confesiuni creştine.
După această esenţială „restabilire” a sincerităţii şi a încrederii între Biserici, considerăm,
În al doilea rând că, mai presus de toate, dragostea ar trebui să înflăcăreze şi să întărească Bisericile, astfel încât ele ar trebui să nu se mai considere unele pe altele ca străine şi externe, ci ca înrudite şi ca fiind parte a aceleiaşi case a lui Hristos şi „împreună moştenitoare şi mădulare ale aceluiaşi trup şi împreună părtaşi ai făgăduinţei lui Dumnezeu în Hristos Iisus” (Efeseni 3, 6).
Pentru că, dacă diferitele Biserici sunt inspirate de dragoste şi o plasează înainte de orice altceva în judecata lor despre alte Biserici şi în relaţiile lor cu ele, în locul creşterii şi răspândirii disensiunilor existente, ele vor fi în stare să reducă şi să diminueze aceste disensiuni.
Prin arătarea unui drept interes frăţesc în ceea ce priveşte condiţia, bunăstarea şi stabilitatea celorlalte Biserici; prin disponibilitatea de a arăta interes faţă de ceea ce se întâmplă în acele Biserici şi de a dobândi o mai bună cunoaştere a lor şi prin bunăvoinţa prietenească de a oferi sprijin şi ajutor reciproc, multe lucruri bune vor fi câştigate pentru slava şi folosul tuturor şi a trupului creştin. După părerea noastră, o asemenea prietenie şi o dispoziţie primitoare a Bisericilor între ele, poate fi arătată şi demonstrată în particular în următoarele moduri:
a) prin acceptarea unui calendar uniform pentru celebrarea marilor sărbători creştine în acelaşi timp de către toate Bisericile; (Deci ati observat care e scopul real al indreptarii calendarului iulian, bisericesc - concelebrarea sarbatorilor dumnezeiestii Biserici impreuna cu cei ce se inchina altor zei, precum catolicii, protestantii, anglicanii, neo-protestantii si alte adunaturi eretice, care pe drept cuvant pot fi numite sinagogile mamonei/belzebutului - iarasi nota personala);
b) prin schimbul de scrisori frăţeşti, cu ocazia marilor sărbători ale anului bisericesc, aşa cum se obişnuieşte şi cu alte ocazii excepţionale;
c) prin relaţii strânse de prietenie între reprezentanţii Bisericilor de oriunde ar fi ei.
d) Prin relaţii de prietenie între şcolile teologice şi profesorii de teologie; prin schimburile de păreri teologice şi eclesiastice şi a altor lucrări publicate în fiecare Biserică;( cu alte cuvinte prin acceptarea infestarii dreptei invataturi ortodoxe cu tot soiul de pseudo/invataturi, minciuni ale ereticilor mai sus numiti - nota personala);
e) Prin schimbul de studenţi pentru o mai completă pregătire între seminariile diferitelor Biserici; (adica prin infestarea mintii viitorilor ierarhi cu pseudoinvataturile numitelor sinagogi eretice - catolica, protestante, anglicana, neo-protestante - nota personala);
f) Prin convocarea conferinţelor pan-creştine pentru a examina întrebări de interes comun pentru toate bisericile;
g) Prin studiul istoric imparţial şi adâncit al diferenţelor doctrinare atât prin seminarii şi cărţi;
h) Prin respectul reciproc pentru obiceiurile şi practicile din diferite Biserici; (chiar n-am inteles - cum as putea respecta drept adevar mincinoasele invaturi eretice date anatemei de catre Sfintii Parinti? - nota personala);
i) Prin permiterea folosirii reciproce în comun, a capelelor şi a cimitirelor pentru funerariile şi înmormântările credincioşilor altor confesiuni care mor în pământ străin; (Canoanele 45 si 46 apostolice interzic sub pedeapsa caterisirii/ anatemizarii participarea ierarhilor/mirenilor ortodocsi la slujbe sustinute in capistile idolesti (sinagogile mamonei/belzebutului) catolice, protestante, anglicane, neo-protestante - nota personala);
j) Prin deciderea chestiunii despre căsătoriile mixte între confesiuni;
k) În ultimul rând prin asistenţa mutuală din toată inima pentru biserici în străduinţa lor pentru propăşire religioasă, caritate, etc.

(continuare)