Spui ca ai inceput sa citesti Biblia pt a te apropia de Dumnezeu.
Nu stiu prea multe despre tine, de aceea incep cu lucruri simple (nu te simti jignit, pur si simplu nu te cunosc).
Apropierea de Dumnezeu se face in primul rand prin rugaciune.
Viata crestina inseamna rugaciune (macar dimineata si seara - exista carti de rugaciuni la biserici, pentru asta), inseamna mersul la Liturghie in fiecare duminica, spovedanie si impartasire macar in posturile mari de peste an.
Sunt lucruri foarte simple, care totusi reusesc sa schimbe oamenii mult si sa intareasca credinta.
Problema suferintei in crestinism este foarte greu de inteles. Incepi sa intelegi cate ceva in momentul in care tu esti cel care suferi.. Suferinta are rolul ei, relativizeaza toate detaliile lumesti care noua ni se par covarsitor de importante si ne forteaza sa ne punem intrebari existentiale.
Oamenilor li se dau un timp de trait pe pamant pentru se apropia de Dumnezeu si pt a se mantui.
Daca nu te mantuiesti, indiferent cat de "fericita" ar fi fost viata ta, din perspectiva eternitatii.. indraznesc sa spun ca mai bine nu ai fi trait decat sa traiesti departe de Dumnezeu. Si atunci, moartea unui copil care ar fi ajuns poate un hulitor, un criminal, un idolatru etc.. este un act de mila. Ca desi nu exista predestinare, Dumnezeu stie ce va face fiecare si nu incalca libertatea umana. Este doar un aspect, mai sunt si altele.
Dar repet, daca vrei sa nu-ti pierzi credinta, ei bine, trebuie sa te rogi pentru aceasta.
