Cand preotul la biserica imi propovaduieste Evanghelia,gasesc foarte interesant ce spune,imi e de folos,imi atinge sufletul si ratiunea,si as vrea parca sa inregistrez ce a zis preotul si sa spun si altora:celor din familie,cunoscutilor,sau chiar aici pe forum.
Dar,chiar auzind aceasta propovaduire, in sufletul meu ramane acelasi somn,si aceleasi ganduri lumesti ,si aceiasi permanenta cautare.
Dar cand fiind pe la Cheia raman fara benzina,in mijlocul campului,si fac semn cu sticla,si nu prea opreste nimeni,si dupa un timp opreste o masina,care parca o mai vazusem trecand o data,si imi da 2 litri de benzina. Apoi imi spune :'am trecut prima oara,v-am vazut,m-am dus acasa si am luat niste benzina dintr-o canistra,si m-am intors sa va aduc.'
Oare acel om avea nevoie ca sa propovaduiasca evanghelia,sau era el insusi o evanghelie vie?
Sa ne deschidem deci baierele inimii,sa implinim Cuvantul in viata de zi cu zi,
si evanghelia va trai prin noi. Caci Cuvantul este viu !
|