[alex_c]

Am descoperit recent acest forum si trebuie sa recunosc ca sunt foarte bucuros de acest lucru, deoarece probabil multi dintre noi se regasesc in intrebarile si problemele expuse...

In continuare, as avea un set de intrebari, care poate vor parea un pic cam ciudate, dar as vrea totusi sa vi le adresez.

Principalul meu hobby, in timpul liber este de a calatori, in special peste hotare (Romania am reusit intr-o mare proprotie sa o vizitez). Sunt o persoana complet pasionata de istorie, arhitectura si cultura, iar de aceea, fiecare banut pee care reusesc sa il pun deoparte il folosesc pentru a mai face cate o iesire. Sunt practic in stare a imi reduce cat mai mult cheltuieli uneori inutile (haine, distractii, iesit prin oras cu prietenii), doar pentru a mai strange fonduri pentru vreo calatorie. Am un plan cu toate locurile pe care doresc sa le vad, multe dinttre ele fiind din afara Europei (Siria, Turcia, China, Iran, Maroc, Japonia etc), fiind fascinat de istoria si de cultura lor. Sunt fascinat de arhitectura musulmana de unele moschei, care din punct de vedere estetic sunt absolut superbe, sunt absolut incantat cand am ocazia de a vedea locuri si vestigii istorice despre care doar am citit in carti. Nu fac aceste calatorii insa decat in scopurile pe care le-am precizat, fara ca religia tarii respective (de cele mai multe ori neortodoxa) sa ma influenteze catusi de putin, decat cel mult din punct de vedere arhitectural si cultural. Nu fac niciodata aceste calatorii pentru a iesi in cluburi sau pentru a ma bucura de decadenta existenta in unele locuri (mai ales in Europa). De fiecare data incerc a calatori cat mai mult cu mijloace utilizate des de localnici (tren, autobuze locale), astfel incat sa simt spiritul tarii respective.

Intrebarea pe care vrea sa v-o pun este urmatoarea: este un pacat un astfel de hobby, practic o astfel de pasiune? Este ceva rau ca de multe ori imi cheltuiesc timpul si energia pentru noi si noi calatroii sau pentru a citi despre posibile destinatii? Pacatuiesc in vreun fel atunci cand in urma unei astfel de calatorii, inima mea se bucura si ii multumeste lui Dumnezeu ca mi-a dat prilejul de a vedea lucruri atat de frumoase (cel putin mie asa mi se par), care insa de multe ori sunt rodul muncii unor necrestini? E rau ca simt ca ma apropii si mai mult de Dumnezeu prin faptul ca imi da astfel de prilejuri de a vedea tot felul de locuri si de oameni, ce de multe ori nu au legatura cu credinta mea?

Va multumesc anticipat pentru intelegere si iertati-mi eventuala absurditate a lucrurilor pe care le-am scris.