Învață de la toate (Rudyard Kipling)
Învață de la toate să ai statornic drum,
Învață de la flăcări că toate-s numai scrum,
Învață de la umbră să taci și să veghezi,
Învață de la stâncă cum neclintit să crezi!
Învață de la soare cum neclintit s-apui,
Învață de la piatră cum trebuie să spui;
Învață de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniștit să treci.
Învață de la toate că toate-ți sunt surori
Cum treci frumos prin viață, cum poți frumos să mori!
Învață de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învață de la nufăr să fii mereu curat.
Învață de la flăcări ce-avem de ars în noi
Învață de la ape să nu dai inapoi,
Învață de la umbră să fii smerit ca ea
Învață de la stâncă să-nduri furtuna grea!
Învață de la soare ca vremea să cunoști,
Învață de la stele că-n cer sunt multe oști.
Învață de la greier, când singur ești să cânți
Învață de la lună să nu te înspăimânți,
Învață de la vulturi când umerii ți-s grei
Și du-te la furnică să vezi povara ei!
Învață de la floare să fii gingaș ca ea,
Învață de la soare să ai blândețea sa!
Învață de la păsări să fii mereu în zbor
Învață de la toate că totu-i trecător.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea care treci
Să-nveți din tot ce piere, cum să trăiești în veci!
|