Lista de minciuni pe care e construită doctrina Vaticanului e lungă. Oamenii intuiesc că Vaticanul ascunde multe lucruri și această stare de spirit a exploatat-o Dan Brown. Din păcate el s-a folosit de niște fabulații, dar dacă s-ar fi documentat serios ar fi descoperit multe lucruri care aduse la cunoștința publicului ar fi compromis definitiv pe acești mincinoși.
Din lista de minciuni ale Vaticanului voi prezenta azi minciuna despre primii episcopi ai Romei, episcopi care în realitate nu au existat înainte de mijlocul secolului II, biserica Romei fiind condusă de un colegiu de preoți. Episcopi au existat în secolul I și în primele decenii ale secolului II numai la Ierusalim și în Asia Mică, așa cum sunt de acord majoritatea cercetărilor.
Ceea ce prezint în acest mesaj este luat de pe situl
COGWRITER
http://www.cogwriter.com/ (situl e scris de un eretic, dar prezintă obiectiv unele surse documentare). Mai exact de pe paginile
http://www.cogwriter.com/roman.htm și
http://www.cogwriter.com/sixtus.htm
Epistola lui Clement către Corinteni (în realitate numită Epistola Romanilor către Corinteni) datând din jurul anului 96, arată că la 30 de ani după moartea Sf. Pavel biserica din Corint era condusă de un colegiu de preoți, fără ca un episcop să aibă autoritate peste întreaga biserică locală. Majoritatea cercetătorilor, inclusiv majoritatea celor catolici, consideră că biserici ca cele din Alexandria, Filipi, Corint și Roma au continuat să fie conduse de câte un colegiu de preoți și că doar în secolul II au adoptat structura cu un episcop asitat de preoți, prezidând peste întreaga biserică locală.
Când Sf. Ignatie de Antiohia
(+107) adresează faimoasele sale epistole către diferitele biserici din lumea mediteraneană, epistola către Roma e singura în care un episcop local nu este menționat. În scrisoarea către Efeseni e menționat repetat episcopul Onesimus, în epistola către Magnezieni episcopul Damas, în epistola către Tralieni episcopul Polybius, în epistola către Filadelfieni și Smirneni de asemeni este deseori menționat episcopul acestor cetăți, dar în epistola către Romani nu e menționat
nici măcar o dată. E limpede ca lumina zilei că Roma nu avea episcop la acea dată:
Epistola Sf. Ignatie către Efeseni
Epistola Sf. Ignatie către Magnezieni
Epistola Sf. Ignatie către Tralieni
Epistola Sf. Ignatie către Romani
Epistola Sf. Ignatie către Filadelfieni
Epistola Sf. Ignatie către Smirneni
Autorul Cogwriter aduce dovezi noi despre faptul că Sf. Petru nu a murit la Roma: Noul Testament îl arată pe Sf. Petru ca rămânând în Iudeea și zona apropiată (Antiohia), deseori împreună cu Sf. Apostol Ioan: Fapte 3, 1-11; 4, 13; 8, 14; Galateni 2,9. O lectură atentă a II Petru 1, 14-18 arată prin corespondență cu Matei 17, 1-5 (revelația de pe Muntele Tabor) că Petru era atunci când a scris această epistolă (în preajma morții sale, probabil anul 67) împreună cu Sf. Ioan, nu la Roma:
II Petru capitolul 1
14. Fiindcă știu că degrabă voi lepăda cortul acesta, precum mi-a arătat Domnul nostru Iisus Hristos.
15. Dar mă voi sili ca, și după plecarea mea, să vă amintiți necontenit de acestea,
16. Pentru că noi v-am adus la cunoștință puterea Domnului nostru Iisus Hristos și venirea Lui, nu luându-ne după basme meșteșugite, ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noștri.
17. Căci El a primit de la Dumnezeu-Tatăl cinste și slavă atunci când, din înălțimea slavei, un glas ca acesta a venit către El: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit".
18. Și acest glas noi l-am auzit, pogorându-se din cer, pe când eram cu Domnul în muntele cel sfânt.
Ca Petru să se fi mutat la Roma ar fi însemnat să-și abandoneze misiunea sa în Ierusalim și Antiohia, Roma fiind prea departe pentru aceasta.
Toată tradiția despre primii episcopi romani se bazează pe lista lui Irineu de Lyon, listă care avea un caracter
simbolic, făcând o paralelă între Apostoli și episcopi prin numirea a 12 episcopi ai Romei între Petru și cel curent (Irineu scria în ~180), Eleuteriu. Al șaselea dintre acești episcopi e numit Sixtus, ceea ce nu e un nume ci un cuvânt, în latină însemnând chiar "al șaselea". Alte nume sunt preluate din Sf. Scriptură (Linus) sau din tradițiile locale, fiind în realitate niște preoți sau niște personaje imaginare.
Iată textul în engleză:
The blessed apostles, then, having founded and built up the Church, committed into the hands of Linus the office of the episcopate. Of this Linus, Paul makes mention in the Epistles to Timothy. To him succeeded Anacletus; and after him, in the third place from the apostles, Clement was allotted the bishopric. ... To this Clement there succeeded Evaristus. Alexander followed Evaristus; then, sixth from the apostles, Sixtus was appointed; after him, Telephorus, who was gloriously martyred; then Hyginus; after him, Pius; then after him, Anicetus...
Primul episcop roman cu prerogative asemănătoare episcopilor din Asia Mică a fost Anicetus (150-167) deși o structură monoepiscopală exista deja în timpul lui Pius. Până atunci Roma a fost condusă de acel colegiu de preoți amintit mai sus, tranziția spre organizarea de tip episcopal apărând deci abia la mijlocul secolului II. În timpul când scria Irineu se coagulase și tradiția falsă despre un șir neîntrerupt de episcopi de la Petru la cel prezent.