Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Te contrazici singur dând un citat în care se spune că sufletul e nemuritor și rațional. Dacă e nemuritor și animalele au suflet înseamnă că sunt nemuritoare. Dacă e rațional înseamnă că el conține și mintea, adică ceea ce tu numești spirit.
Nu trebuie numai să te folosești de citate ci să înțelegi și ce spun ele.
Sufletul nu este o "substanță" ci este însuși omul, persoana lui, conștiința lui.
Iar dacă unii Părinți au afirmat că animalele au suflet fie au greșit, fie se referau la suflarea de viață, un proces biologic, nu la viața conștientă. Dacă animalul ar avea viață conștientă, ar fi o persoană și ar fi o crimă uciderea lui.
|
Doar sufletul omului este nemuritor si spiritual (cugetator, rational, ganditor... cu constiinta existentei de sine)! La aceasta se referea citatul respectiv din Sfintii Parinti. era scris clar ca doar la sufletul omului se refera!!!
Dumneavoastra faceti confuzii grave intre suflet si spirit (mai exact spus intre sufletul animalelor si sufletul spiritual al omului), intre viata naturala (ce o au si animalele caci si ele au afecte sufletesti: bucurie, tristete, depresie etc.) si viata constienta (rationala, ganditoare, cugetatoare care este specifica doar omului)... Trebuie sa studiati mai cu atentie ce spun Sfintii Parinti inainte de a spune ca ei au gresit.
SFINTII PARINTI SPUN CLAR CA SUFLETUL OMULUI ESTE SUBSTANTA SI NU DOAR UN PRICIPIU (precum constiinta care este urmarea cugetarii - gadirii, ratiunii...)!
Daca considerati necesar o sa postez toata cartea Sfantului Ioan Damaschin.
"«Sufletul fiecăruia dintre oameni este și viata trupului însufletit prin el și are lucrare de viață făcătoare pentru altul, lucrare ce se arată adică în trupul însuflețit de el. Dar are viața nu numai ca lucrare, ci și ca ființă, întrucât sufletul e viu prin el și pentru el însuși. Căci se arată având viața rațională și înțelegătoare, ca una ce e în chip vădit alta decât viața trupului și a celor ce sunt prin trup. De aceea, chiar desfăcându-se trupul, sufletul nu se destramă. Iar pe lângă faptul că nu se destramă, mai rămâne și nemuritor, întrucât nu se arată să fie pentru altul, ci are viața prin sine ca ființă.
Sufletul rațional și înțelegător are viața ca ființă, dar în stare să primească cele ce sunt potrivnice, adică răutatea și bunătatea. De aici se arată că nu are bunătatea ca ființă, precum nici răutatea, ci o oarecare însușire în stare să se îndrepte și spre o parte și spre alta cînd e lăsată. Acestea nu sunt de față într-un spațiu, ci sufletul înțelegător, primind de la Ziditor puterea de a se hotărî liber, poate să încline spre una sau alta și să viețuiască potrivit cu ea. De aceea sufletul rațional și înțelegător este oarecum și compus, datorită lucrării mai sus pomenite» (Grigorie Palama, Capete despre cunoștința naturală, 32—33, în Filoc. rom., voi. VII, p. 442).
Dacă spun că există alte făpturi ale lui Dumnezeu, unele sunt mai puțin minunate decât sufletul, iar altele la fel ca sufletul. Sufletul unui animal, spre exemplu, este mai puțin minunat decât al omului, iar acela al unui înger este la fel de minunat; dar nimic nu este mai bun decât sufletul. Și dacă într-un anumit moment, nici unul dintre acestea nu este mai bun, acest lucru este urmarea păcatului săvârșit de suflet și nu ține de natura sa. Totuși păcatul nu-l scade pe om atât de mult încât sufletul unui animal să fie preferat acestuia sau chiar asemuit cu acesta". Cuvintele surprinzătoare ale Fericitului Augustin evidențiază măreția sufletului uman în raport cu cel al necuvântătoarelor.
Dar, ce fel de suflet au animalele? Răspuns nuanțat: de la Sfinții Părinți citire.
În celebrul Hexaimeron, Marele Vasile al Cezareei nota că pământul nu a scos la iveală sufletele dobitoacelor ascunse în el, ci acestea au fost chemate la existență în momentul în care a poruncit Dumnezeu, Cel care "ține în mâna Lui viața a tot ce trăiește și suflarea întregii omeniri" (Iov 12, 10).
Nuanțări interesante întâlnim în lucrările Părinților filocalici. Sfântul Antonie cel Mare confirmă existența sufletului la animale: "Fiindcă anumiți oameni lipsiți de cucernicie îndrăznesc să spună că plantele și legumele au suflet, voi scrie pe scurt despre aceasta pentru călăuzirea celui simplu. Plantele au o viață naturală, dar nu au suflet. Omul este numit animal rațional pentru că are rațiune și poate să dobândească cunoștințe. Celelalte animale și păsări pot produce sunete fiindcă au răsuflare și suflet. Toate lucrurile care sunt supuse creșterii și descreșterii sunt vii; dar faptul că trăiesc și cresc nu înseamnă neapărat că toate au suflete" (Filocalia Vol. I, pag. 61). În viziunea "Patriarhului călugărilor singuratici" există patru categorii de vietăți: primele, ființele îngerești, înzestrate cu suflet și nemuritoare; a doua categorie sunt cele cu rațiune, suflet și răsuflare - oamenii; din cea de-a treia fac parte animalele, care au răsuflare și suflet; a patra categorie cuprinde plantele care au numai viață, lipsite de suflet, răsuflare, rațiune sau nemurire. Pe de altă parte, aceste patru atribute presupun ideea de posesie a vieții.
Și Mărturisitorul de vârf al secolului VII, Sfântul Maxim, diferenția în volumul II al Filocaliei puterile de care se împărtășesc plantele, animalele și ființele umane. "Sufletul are trei puteri: prima este puterea prin care se hrănește și crește; a doua, aceea a imaginației și a instinctelor; a treia, a inteligenței și a rațiunii. Plantele se împărtășesc numai de prima din aceste puteri, animalele de primele două, iar oamenii de toate trei" (Filocalia, Vol. II, pag. 88).
Într-o perspectivă psiho-teologică se situează cele șapte niveluri ale sufletului, parafrazate din lucrarea augustiniană "Măreția sufletului tău". La nivelul primar (întâlnit la om, animale și plante), sufletul, puterea de viață a trupului care îl ține în unitate și armonie, susține hrănirea, creșterea și reproducerea. La nivelul al doilea (regăsit la om și animale), sufletul caută orice se potrivește cu firea trupului, are memorie, amintindu-și de cele trăite prin simțuri și ceea ce a învățat prin obișnuință. La nivelul superior, sufletul învață și își amintește prin observație (limbă, citire, scriere etc.) și nu numai prin obișnuință. Este nivelul rațiunii și al gândirii logice, al muzicii, poeziei și elocinței, caracteristic oamenilor. Nivelurile IV-VII corespund treptelor urcușului duhovnicesc specific uman: purificare, iluminare, îndumnezeire.
Și dacă rațiunea este facultatea logică a omului prin care observarea și analizarea datelor conduc la concluzii raționale, animalelor nu li s-a dat această capacitate, fiindcă ele nu au voință liberă. În schimb, ele posedă înalte reacții instinctuale. Creatorul le-a învățat pe animale anumite lucruri pe care oamenii de abia și le însușesc într-o viață. El a compensat lipsa de rațiune la animale înzestrându-le cu simțuri superioare. În același ton glasul aniversatului zilei de 30 martie, Sfântul Ioan Scărarul: "Nimic nu este fără ordine și scop în împărăția animalelor, fiecare poartă înțelepciunea Ziditorului și Îl mărturisește. Dumnezeu a dăruit omului și animalelor multe însușiri firești, cum ar fi mila, iubirea, sensibilitatea . căci până și dobitoacele necuvântătoare se tânguiesc când pierd pe vreunul de-al lor"
IN CONCLUZIE VA ROG SA SUSTINETI AFIRMATIILE DUMNEAVOASTRA CU CITATE PATRISTICE, INDICAND SI SURSA.
Last edited by Eugen7; 27.09.2010 at 13:26:11.
|