Aceste aspecte consemnate de catre Sfantul Evanghelist Marcu confirma omenitatea Mantuitorului, dupa cum minunile si celelalte intamplari minunate confirma dumnezeirea Sa.
In Gradina Ghetsimani si pe Cruce, Mantuitorul ne poate parea prea uman. S-a temut, s-a indoit, probabil a deznadajduit, ca om. S-a smerit, dar in niciun moment nu a fost vulnerabil, pentru ca era unit cu dumnezeirea.
Hristos cunoaste asadar din proprie experienta, din interior, conditia umana. Stie ca este natural sa ne temem, sa ne indoim, sa ne pierdem cu firea inaintea mortii inerente. Nici nu ne judeca pentru aceasta. Ne judeca pentru ca incercam sa intampinam moartea si toate neputintele starii cazute, doar prin proriile noastre puteri, fara a fi uniti dupa har cu dumnezeirea, fara a-L purta in mod tainic pe El intru noi. Daca Hristos ne-a izbavit de moarte, atunci ne poate izbavi de oricare alta criza existentiala.
|