"Cine vine și mă caută, nu vine degeaba!“ - Par. Arsenie Boca
Părintele Arsenie spunea: „Mă, nu veniți numai voi. Aduceți-i și pe cei care nu au fost aici niciodată. Este destul dacă ați venit o dată sau de două ori, că la dreapta judecată am și eu un cuvânt de spus. Unde veți fi, pun mâna în capul vostru și vă scot afară. Dar este o condiție: să fiți buni, să faceți fapte bune, să mergeți pe linia Bisericii și să fiți tot timpul pregătiți, cum vă învață preoții Bisericii”.(Maria Matronea, Sibiu)
M-am căsătorit cu o credincioasă, Emilia, eu fiind ateu pe atunci. Prin ea l-am cunoscut pe Părintele Arsenie Boca, prin 1972. Soția mi-a propus să mergem la Părintele Arsenie la Drăgănescu, dar nu ne-am înțeles. I-am dat chiar o palmă soției, dar până la urmă am plecat împreună la Drăgănescu. Acolo era lume multă, din toate părțile. La întâlnirea cu Părintele, acesta mi-a zis mustrător: „Ai venit mă, ai venit? Tu care bei vin Cotești, ai cotit-o”. A stat de vorbă cu toată lumea, apoi iar mi-a zis: „Mă, n-ai încredere în mine. Vrei s-o bați iar”. La plecare mi-a zis: „Să mai vii la mine”.
M-a atras ca un magnet și l-am vizitat ori de câte ori am avut ocazia. _Și a doua oară când am venit l-am găsit pe Părintele înconjurat de multă lume. M-am plâns Părintelui de locul de muncă (eram vopsitor, lucram în mediu de gaze) și mi-a zis: „Lasă mă, că ai să te duci la cei cu halate albe”. Peste 2 săptămâni, fratele meu, care lucra la spital, mi-a zis că este un post de zugrav la spital. M-am transferat cu locul de muncă la spital, unde am lucrat până în 1992, când am ieșit la pensie de boală. Când am mers iar la Părintele Arsenie, mi-a zis: „Cum e, măi, la halate albe?” și i-am spus: „E foarte bine Părinte. Vă mulțumesc că m-ați ajutat”. _
De la o vizită la alta simțeam că mă încărcam cu energie. Când plecam de la Părintele Arsenie mă simțeam ușurat. O dată m-am plâns Părintelui că soția mea e cam rea. Atunci Părintele a făcut o experiență cu mine. Mi-a spus că sunt altele și mai rele, apoi m-a rugat să duc niște bagaje la casa parohială, peste drum. Am dus bagajele, am intrat și apoi am întrebat dacă e cineva acasă. A ieșit o persoană cu gura mare: „Ce vrei mă? De ce bați? Vrei să chem miliția?”. „Doamnă -am zis- v-am adus niște bagaje”. Ajungând din nou la Părintele, acesta mi-a zis: „Ai văzut că sunt altele și mai rele?”. Altă dată mi-a zis: „Rabdă, măi, realitatea, altfel vă veți despărți”. (Eugen Butum, 52 ani, Făgăraș) Sursa:
http://diasporaonline.ro/2010/parint...a“-viii/