Citat:
În prealabil postat de anika12
De iertat am tot iertat pana am realizat ca ma mint singura. Acum suntem de acord amandoi ca nu avem nici un viitor impreuna. Sunt in divort si sper sa ramanem in relatii bune pentru fetita noastra. Ma voi ruga incontinuare sa ajunga pe calea cea dreapta. Dumnezeu sa il aiba in grija si pe mine sa ma indrume spre tot ce ii este placut Lui. Doamne ajuta-ne!!!!
|
Draga Anika, imi pare rau ca s-a ajuns la divort.
Totusi, daca ai o sansa sa va impacati, fa-o.
Eu tare cred ca la judecata de apoi vom merge de mana cu sotul/ sotia. Eu asa cred, poate gresesc.
Ca sotul este capul familiei si are o responsabilitate imensa in fata lui Dumnezeu pentru felul in care si-a iubit sotia si copiii, pentru felul in care i-a indreptat spre credinta.
Stiu ca femeile uneori se "plang" ca li se cere supunere fata de sot, dar cred ca sarcina mai dificila are barbatul, chiar daca el este uneori complet inconstient in privinta atributiilor sale. Uniunea dintre barbat si femeie o reflecta pe cea dintre Hristos si Biserica. Acela este modelul de sacrificiu - supunere pentru soti.
Iarta, iarta, iarta cat poti..
Evident ca este greu, daca nu chiar imposibil sa ierti si sa iubesti un om care te-a umilit.
Dar Dumnezeu a stiut ca suntem neputinciosi in toate si cred ca se asteapta (ne asteapta) sa-i cerem intotdeauna ajutorul. Cu ajutorul lui Dumnezeu poti, nu singura.
Spre exemplu, eu cer Sf. Maici a lui Dumnezeu sa-mi dea iubire de sot si de copii in fiecare zi. Ca eu poate ca nu as fi capabila sa-i iubesc prin puterea mea (ca sunt destul de rasfatata si egoista si am in mod natural tendinta sa ma pun inainte pe mine cu dorintele mele). Si am incredere ca primesc ajutor.