[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

.

Domnule, principala noastră bază de credinţă este Biblia. În Biblie, Cristos spune foarte limpede: "Acesta este trupul Meu". "Acesta este sângele Meu". Înţelegeţi ? Deci acest lucru este adevărat nu fiindcă ortodocşii spun asta, caz în care noi, catolicii, am lua acest lucru doar sub titlu de inventar. Dar Dumnezeu spune asta. Verbis Domini. Deci, dacă Dumnezeu a spus şi Biblia a consemnat că la Cina cea de Taină apostolii au mâncat şi au băut trupul şi sângele lui Cristos înseamnă că aşa a fost.

Din fericire, Biblia nu a consemnat aşa ceva: apostolii nu au mâncat şi nu au băut trupul şi sângele Domnului ci doar elementele care le simbolizau, elemente ce se găseau chiar in calitate de simboluri pe masa pascală a evreilor de un mileniu jumate. Spun din fericire, pentru că Hristos a mai apucat să Se jertfească pentru noi toţi în ziua următoare pe crucea Golgotei. Şi tot din fericire, credinţa creştină nu a fost asimilată dintru început cu un cult atropofagic. Această injustă acuză a fost adusă creştinilor mai târziu de către nişte păgâni ce au înţeles la fel de literalist cuvintele "Acesta este trupul Meu".
Cu tristeţe constat pe acest forum aceeaşi interpretare literală a enunţului figurat a lui Iisus, uitându-se se pare, că El adesea a vorbit figurat despre Sine. De pildă: Iisus a zis: „Eu sunt uşa” (Ioan 10,7) şi „calea” (Ioan 14,6). Dar toţi sunt de acord că prin aceasta El nu se transforma în uşă sau cale. Că Iisus vorbea figurat despre „pâine”, devine destul de clar din Luca 22,20 (cf. 1 Corinteni 11,25): „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu”. Daca pâinea devenea faptic însuşi trupul Lui, prin acelaşi proces, „paharul” trebuia ca să devină literal „legământul cel nou”. Verbul „este” din propoziţia „acesta este trupul Meu” este folosit în sensul de „reprezintă” aşa cum este în Marcu 4,15-18; Luca 12,1; Galateni 4,24.