Citat:
În prealabil postat de arwein
Cu ocazia acestui fir de discutie imi vine in minte o alta intrebare: ce credeti despre epoca actuala? Ati fi preferat sa traiti in alt timp? credeti ca lumea era mai putin pestrita? ce va aduce bun si ce rau aceasta lume?
Daca ne-a lasat Dumnezeu acum, atunci rolul nostru acum e, trebuie sa ne mantuim chiar in conditiile astea.
|
În mod cert lumea a avut un început și va avea un sfârșit. Acest lucru este menționat clar în Biblie, în numeroase locuri, nu e nimic de interpretat aici.
Dar care este sensul dinamicii lumii ? Există progres, sau există regres, ori vreun alt tip de curbă ? Mergem de la Chaos spre Cosmos, sau mergem de la Cosmos spre Chaos ? În această privință, lucrurile sunt ceva mai puțin limpezi și oricare teorie e sustenabilă. Într-una din cărțile sale (Trilogia culturii ? a Cunoașterii ? nu mai țin minte) Lucian Blaga observă că la această întrebare a felului cum curge timpul se poate răspunde în trei moduri posibile:
-lumea izvor, adică evoluția, este felul în care au înțeles evreii dinamica lumii.
-lumea cascadă, adică involuție, este felul în care au înțeles gnosticii.
-lumea-fluviu, cu meandre, cu suișuri și coborâșuri, este o altă posibilitate susținută de unele religii orientale.
Toate cele trei teorii pot fi sprijinite cu extrase din Biblie. Personal, îmbrățișez teoria a doua, adică a unei lumi în involuție, de la Cosmos spre Chaos. Probabil mă aflu sub influența lui Guenon și altor colegi de idei, de descendență gnostică. Cartea în care eu cred cel mai mult începe cu descrierea raiului pe pământ, a Edenului. Se termină cu Armagheddon-ul: eu nu văd nici pic de evoluție aici. Nu altceva mărturisesc spunând Doxologia Mică, atunci când mă rog "să fie toate cum erau la început" (sicut erat in principio, et nunc, et semper, et in saecula saeculorum). Lumea "evoluează" centrifug, îndepărtându-se de Principiul ei, de Neschimbat. Iar această "evoluție" nu se desfășoară potrivit unei legi de mișcare uniformă, ci potrivit unei legi de mișcare accelerată. În acest sens, în ultimele două secole lumea a involuat cât în ultimele două milenii. Cu precădere din anii 60 încoace, adică în ultima jumătate de secol a fost concentrată această involuție. Dar, să nu ne facem iluzii și să credem într-un sfârșit iminent al lumii: mai avem destule trepte de coborât și o vom face tot mai în grabă. Ca să vă răspund în mod mai direct la întrebare: regret că nu am trăit cu patru milenii în urmă, dar mă bucur că nu voi trăi peste 100 de ani.
Acuma, două obervații sunt necesare:
-în această mișcare foarte generală, au existat și perioade de încetinire a involuției, ba chiar de progres pentru scurte perioade de timp. În general, acestea s-au întâmplat în urma intervenției supranaturale și de mare magnitudine a lui Dumnezeu. O vreme, o generație sau cel mult câteva, oamenii au ascultat și au devenit mai buni. Apoi, au uitat și au mai coborât o treaptă.
-o întrebare dificilă este dacă această involuție este inexorabilă sau nu. Aș fi înclinat să răspund mai degrabă afirmativ. Dacă nici Întruparea Domnului nu a putut schimba cursul descendent al lumii, mă tem că nimic nu-l va schimba.
Aparent, ceea ce am scris mai sus e teribil de trist. Dar nu e așa. Mântuirea este un lucru individual și mântuirea va fi posibilă chiar la sfârșit. Sfârșit care va veni, probabil, atunci când Creatorul va vedea că mai sunt foarte puțini oameni care urmează drumul Lui și va cunoaște, în baza preștiinței Sale, că lor nu este nimeni să le urmeze. Pentru cei drepți, sfârșitul lumii va fi ceva mult așteptat și dorit, fiindcă va fi un nou început. Pentru ceilalți, sfârșitul lumii va fi, de fapt, sfârșitul unei iluzii.
Kyrie eleison !