Inca cateva observatii:
Cred ca este gresit sa ii spunem copilului sau sa il lasam sa inteleaga ca nu il mai iubim daca face anumite lucruri sau nu le face (daca nua sculta).
Cred ca copilul trebuie sa inteleaga din atitudinea noastra
1) ca ne-a suparat purarea lui (chiar ne-a infuriat) si
2) ca desi suntem suparati, totusi continuam sa il iubim
Cred ca este o capcana periculoasa sa ii dam sa inteleaga copilului ca nu este iubit decat in mpasura in care face ce ii spunem noi.
Nici cu Dumnezeu nu stau lucrurile asa, doar: daca nu Il ascultam, El continua sa ne iubeasca.. desi este 'suparat' pe noi, si desi trebuie sa suportam consecintele neascultarii noastre.
Copilul trebuie sa inteleaga, chiar intuitiv, ca o pedapsa este urmarea faptelor lui si nu refuzul persoanei sale.
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii)
|