Nu urmaresc stirile in general. Asta cu povestile cam asa e, povesteam tot felul de tampenii, de fapt altii povesteau si eu ascultam, ma gandesc ca au ramas undeva reprimate si imi mai apar in cap. E ciudat ca nu e o stare permanenta, de exemplu o perioada am facut naveta la facultate si veneam singura in tren pe la 11 noaptea si mergeam pana acasa printre blocuri pe intuneric si nu simteam nimic.
Am uitat sa mentionez ca mai am prostul obicei sa ma mai uit la filme de alea horror :D
Poate e ca o claustrofobie, se poate? Cam ca atunci cand stai in lift si se blocheaza si incepi sa devii isteric, ca nu suporti spatiile inchise. Cumnatul meu e dascal si are rau de spatii inchise, in masina nu poate sa mearga pe bancheta din spate. Ar putea fi asociata si asta ca o lipsa de credinta?
__________________
AMIN! Intru Imparatia Ta cand vei veni, pomeneste-ne pe noi Doamne, cand vei veni intru Imparatia Ta!
|