În prealabil postat de ory

Veilur,ca sa mergi sa te integrezi intr-o manastire nu trebuie neaparat sa ai 18 ani,poti sa ai si 14-15 ani...adica esti perfect "apt pentru lepadarea de lume",temeiul care se bazeaza pe integrarea in manastire,din punct de vedere social.Dar ai dreptate ca trebuie sa fii IN PRIMUL RAND apt pentru munca,fiindca munca este activitatea pe care esti nevoit sa o faci de multe ori si 15 ore pe zi,fara nici un drept de protest,doar este "sfanta ascultare".Si fereasca Dumnezeu sa te-mbolnavesti,zbori direct in bratele "lumii pe care ai parasit-o candva",esti marginalizat si terorizat in asa fel incat sa simti ca ai devenit o nulitate si ca sufletul tau nu valoreaza mare lucru.(nu inaintea lor).Stiu,o sa ma contraziceti,ca doar cel care nu a trait este vrednic sa-si exprime cu mare credinta parerea despre "abstract".Cata rautate si indiferenta exista in manastire nu exista nicaieri in lume,sau exista si in societate,dar nu esti nevoit sa le induri pe deplini fiindca ai posibilitatea si capacitatea de-a te retrage in barlogul tau si de-a ignora astfel de reactii,in manastire insa,nu ai unde sa fugi,nu este nimic al tau,nici tu nu-ti apartii si esti nevoit sa induri cu stoicism lucrurile negre pe care unii le numesc dovezi spre mantuire si purificare...purificare o fi,ca ea este uneori sinonima cu distrugerea.
Oameni buni,lasati la o parte tendintele de integrare intr-o manastire,credinta poate fi si in voi,si mai ales in faptele si atitudinea voastra fata de semeni,si fata de voi insiva,ea nu capata o mai mare intensitate intr-un colectiv,aparent uniti de aceiasi cauza,care de multe ori poate creea multa dezamagire,si nu poti evada pentru ca nu-ti mai apartii nici fizic,si nici psihic.Nu va complicati viata cu astfel de "capricii",caci viata este mai frumoasa si mai echilibrata asa cum ne-a fost data ea din inceputuri,si numai simtul responsabilitatii o poate echilibra.