În prealabil postat de ladyanda
Sunt un suflet trist
Va scriu cu lacrimi in ochi, pentru ca ma simt cea mai slaba fiinta...
De multe ori in viata Dumnezeu imi arata ca poate nu trebuie sa pun suflet, inima, pentru persoanele care nu ma merita,dar eu ma tot incapatez sa cred in miracole... Dumnezeu poate imi arata ca degeaba tin la o persoana, caci aceea persoana nu merita dar eu ma ghidez dupa "iubeste, iubeste,iubeste"....
Tuta de mine crede ca prin credinta, speranta poate sa conceapa un miracol.. Tuta de mine crede ca prin iubire, devotiune pot sa fac ceva ce Dumnezeu poate nu-si doreste...
Dumnezeu poate nu vrea ca eu sa ofer ceva cuiva care nu merita, dar eu tuta de mine il contrazic si spun "Doamne, merita!" si Dumnzeu pe urma imi zice "Bine!" si imi da o palma peste ceafa aratandu-mi "vezi ca nu a meritat, uite ce ti-a facut!acum degeaba te bocesti!"
Si atunci discut cu Dumnezeu si il intreb "Doamne daca tu spui sa fim buni, iertatori, sa speram, sa iubim, de ce trebuie sa fim asa doar fata de persoanele care merita si de ce trebuie sa ajungem sa cautam si sa alegem doar acele persoane care merita iubirea noastra?"
Chiar asa vrea Dumnezeu sa fac selectii intre cine merita si ce nu merita..sa ma leg de orice chichita si sa zic "pai nu merita, e prea asa, prea asa.."
De ce ma lasa Dumnezeu sa ma las afectata de fiecare gest urat primit, de fiecare cuvant? Sa-mi rada in nas ca sunt proasta? Pentru asta?
De ce nu am forta sa fiu dura , rece?
Dar poate Dumnezeu vrea sa-mi arate ca nu este bine sa fii bun, sa iubesti ca daca o faci vei fi ranit...poate trebuie sa iubesti doar anumite persoane, anumite evenimente...
|