[antiecumenism]

Ecumenismul - origini, esenta, deziderate
de monah Alexei Tîrdea (M-rea Antim, Bucuresti)


"Sã stii cã noi trebuie sã slujim lui Dumnezeu, nu timpului"
(Sf. Atanasie cel Mare, Epistolã cãtre Dracontie)

�Astazi se vorbeste din ce in ce mai mult despre ecumenism, reuniuni ecumenice, teologie ecumenica, rugaciuni si slujire ecumenica; discutiile antreneaza pasiuni dintre cele mai aprinse, pozitii pro sau contra ale celor doua parti cvasiconstant prezente in salile de conferinte teologice: sustinatorii care afirma cu tarie misiunea ortodoxa facuta în rândul neortodocsilor prin adunarile ecumenice si adversarii acestei miscari.
Voi mentiona doar cateva aspecte privind miscarea ecumenica, scopurile acesteia si concretizarea lor in viata Bisericii Ortodoxe.
Intai trebuie amintit ca ecumenismul, ca idee a aparut la mijlocul sec. XIX în Anglia si America, propunandu-si sa uneasca diferitele confesiuni crestine ce se autointituleaza gresit �biserici�. Mai tarziu în 1948 la Adunarea de la Amsterdam s-a hotarat fondarea asa-numitului �Consiliu Mondial al Bisericilor� cu sediul la Geneva. Termenul de �ecumenism� a fost introdus la Congresul de Edinburgh (Scotia) în 1910, Congres al organizatiei Y.M.C.A. condusã de cunoscutul LIDER FRANCMASON John Mott (1865-1955) care a si prezidat lucrarile acestui congres. Semnificativ este faptul ca John Mott nu a ales pentru denumirea miscarii sale termenul de �universalism� (de la latinescul universum-univers) ci analogul grecesc, �oecumenicos� care apartine exclusiv Bisericii Ortodoxe. Scopul vadit al acestei substituiri a fost cel de a masca intentiile acestei miscari sub un termen clasic pentru Ortodoxie � acela al ecumenicitatii, universalitatii Sfintei Biserici Ortodoxe � existand pericolul de a identifica candva Sinoadele Ecumenice cu �Consiliul Mondial al Bisericilor�. De altfel chiar una dintre Bisericile Ortodoxe, cea Rusa, s-a exprimat semnificativ in acest sens, tragand un semnal de alarma, inca din anii trecuti, dupã lucrarile Adunarii a V-a a CMB de la Nairobi: �Un alt pericol care ameninta grav unitatea crestina si viitorul miscãrii ecumenice [�] este iluzia, nutritã de unii participanti la miscarea ecumenica, precum ca C.M.B. ar putea asigura un asemenea grad al apropierii ecumenice a bisericilor membre ale ei, incat una din viitoarele sale adunari generale se va transforma in sinod crestin ecumenic�.
Asadar inca dintru inceput, autodenumirea acestei miscari drept �ecumenica� ridica grave semne de intrebare asupra a ceea ce urmareste ea. Noi afirmam ca apartinem de acel ecumenism, vechi si pururi nou, adicã de universalitatea Sfintei Biserici Ortodoxe intemeiata de Domnul nostru Iisus Hristos in scopul raspandirii adevarului divin revelat propovaduit de Hristos si infaptuirii mantuirii fagaduite de El.
Intre acest ecumenism ortodox si �ecumenismul� promovat de C.M.B. exista contradictii flagrante si deosebiri dogmatice profunde care fac imposibila apartenenta la Sfanta Biserica Ortodoxa Universala si in acelasi timp la miscarea ecumenica ce isi impune in ultima vreme conceptiile sale, tot mai insistent si tot mai strain de duhul Ortodoxiei. Iata principalele puncte inacceptabile pentru un ortodox:
Miscarea Ecumenica se bazeaza pe teologia modernista promovata in spatiul eterodox in zorii veacului XX si care sustine intai de toate existenta Sfintelor Taine mantuitoare si sfintitoare si in afara granitelor Bisericii Ortodoxe. Aceasta conceptie care considera gruparile eretice si schismatice ca nefiind complet rupte de trupul Bisericii celei una, ii face pe teologii modernisti sa afirme ca in tainele (Botez, Mirungere, Hirotonie, s.a.) savarsite de eterodocsi lucreaza acelasi har mantuitor si sfintitor al Sfantului Duh, chiar daca nu in plinatatea lui, ca in Biserica Ortodoxa. Mentionam ca inca din 1982, comisia �Credinta si organizare� de la Lima a adoptat documentul B.E.M. care constituie efectiv baza dogmatica si liturgica minima a unirii crestinilor � Botez, Euharistie, Slujire (preotie). Analiza atenta a continutului acestui document demonstreaza doua aspecte:
Faptul ca in B.E.M. nu sunt mentionate 4 Taine bisericesti: Mirungere, Spovedanie, Casatorie, Sfantul Maslu, denota ca acest document nu le recunoaste drept Taine.
B.E.M. este alcatuit dupa criterii pur protestante. In finalul preambulului B.E.M., alcatuitorii declara intr-un mod strain de duhul dreptei credinte: �nu trebuie sa ne asteptam in B.E.M. la o interpretare teologica deplina a botezului, euharistiei, preotiei�, aceasta fiind in opinia lor �in cazul dat neadecvata si nedorita�.
Teologia modernista promoveaza asa zisa �teorie a ramificatiilor� potrivit careia Biserica lui Hristos este trunchiul comun din care se desprind ramuri care detin si ele - ca biserica romano-catolica, protestanta, necalcedoniana, anglicana, etc. � har mantuitor si sfintitor.
Consecinta imediata a celor expuse mai sus este posibilitatea rugaciunii in comun cu eterodocsii si chiar a Euharistiei. In ultima vreme, la reuniunile C.M.B. se afirma ca numai savarsirea Euharistiei în comun trebuie respinsa, celelalte slujbe sau rugaciuni fiind acceptate.
De multe ori, autoprezentarea membrilor sau sustinatorilor miscarii ecumenice imbraca forme aberante: sa mentionam manifestarile de la Vulcana-Bai (Targoviste, august 1998) cand in materialul pus la dispozitia participantilor se defineste ecumenismul ca �religia sec. XXI, religia sperantei� afirmandu-se ca nu se vrea un parlament al religiilor, ci mai grav, conform cuvantului de deschidere, �un chip sustras dogmelor, un chip viu si convingator�, in care functioneaza alte legi decat cele crestine si anume �legea curcubeului�, sau Conferinta Mondiala a Religiilor Lumii pentru Pace, tinutã la Bucuresti în septembrie 1998 cand manifestarile au culminat cu aprinderea unui �foc sacru� si rostirea rugaciunii în comun pentru pace impreuna nu numai cu reprezentantii confesiunilor crestine eterodoxe, dar si cu necrestinii si cei apartinand cultelor pagane asiatice.

Acestea fiind datele, vom prezenta pe scurt credinta noastrã legatã de ele:
In privinta harului mantuitor si sfintitor al Sfantului Duh, SF. VASILE CEL MARE afirma in Epistola I Canonica: "Inceputul separarii a fost schisma, iar prin aceasta despartire ei nu mai au harul Sf. Duh care nu li se mai da din momentul despartirii lor. La începuturi, inainte de despartire, acestia aveau harul preotiei si prin punerea mainilor transmiteau acest har sfintitor, iar dupã schisma au devenit laici, incat nu mai au puterea harului nici pentru a boteza, nici pentru a hirotoni; cei rupti de Biserica au devenit astfel incapabili sa transmita si altora harul Sf. Duh." Sf. Irineu de Lyon afirma: "Unde este Biserica acolo este si Duhul Sfant, iar unde este Duhul Sfant acolo este Biserica si tot harul, iar Duhul Sfant este Adevarul;" "Cei care se departeaza de la Biserica [�] ei se pedepsesc pe ei insisi, tocmai despre ei spune Sf. Apostol Pavel ca dupã prima si a doua mustrare, indeparteaza-te de ei." Sf. Ciprian al Cartaginei: "In afara Bisericii nu exista mantuire: casa lui Dumnezeu este una singura si este imposibil sa se mantuiasca cineva in alta parte decat in Biserica [�] Oricine se departeaza de Biserica devine strain de testamentul Bisericii. Cel ce strica pacea si unitatea in Hristos lucreaza impotriva lui Hristos." Fericitul Augustin: "Mantuirea ni se da prin Biserica, iar cei ce sunt in afara Bisericii nu vor primi viata vesnica." Sf. Chiril al Ierusalimului: "Marturisirea credintei ne invata despre una sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica pentru ca sa te pazesti de stricaciunea adunarilor eretice si sa fii totdeauna in Sfanta Soborniceasca Biserica." Fericitul Augustin: "Afara de granitele Bisericii poti avea orice, cu exceptia mantuirii.In afara Bisericii se poate sa ai trepte ierarhice, Taine, "Aliluia" si "Amin", Evanghelie, credinta si sa propovaduiesti pe Dumnezeu in trei ipostasuri, dar mantuire poti sa ai exclusiv in Biserica universala si dreptmaritoare."
Socotim ca nu numai aceste argumente ale Sf. Parinti, cat si intreaga noastra traditie ne indreptatesc sa credem ca:
· nici gratia divina creata impartasita credinciosilor romano-catolici prin Sacramentele acestora nu serveste mantuirii si sfintirii primitorilor.
· nici simbolistica protestanta privind Euharistia nu ni-L oferã pe Hristosul cel adevarat.
· nici o alta Taina savarsita in afara Bisericii Ortodoxe Celei Una nu este detinatoare a harului Sf. Duh.
· in afara Bisericii dreptmaritoare, savarsirea Tainelor chiar in cele mai mici amanunte nu se poate intelege decat ca forma exterioara lipsita de har. Aceste forme goale insa isi recapata valabilitatea si devin realitati dupã intoarcerea in Biserica Ortodoxa.
Afirmam ca Biserica lui Hristos, conform Simbolului nostru de credintã este una, sfanta, soborniceasca si apostolica. Biserica este trupul mistic al lui Hristos. Hristos nu poate avea mai multe trupuri pentru ca ea (Biserica) este zidita pe "piatra cea din capul unghiului" care este credinta. Dogma ortodoxa este piatra cea din capul unghiului pe care se zideste si actul liturgic si morala crestin ortodoxa si activitatea misionara si orice manifestare a crestinului ortodox in societate. Orice act exterior al credinciosului devine o marturisire de credinta de care vom da seama stiind ca vom fi intrebati si "despre orice cuvant desert".
De aceea noi marturisim ca nu pot exista fragmente de mantuire, fragmente de adevar si nici jumatati de credinta, odata ce "Vestea cea buna", Evanghelia lui Hristos a fost propovaduita in lume prin sfintii sai ucenici si apostoli care au intemeiat Biserica. Aceasta Biserica detine adevarul integral despre mantuire si cine pretinde ca, rupandu-se de trupul Bisericii celei adevarate, se poate mantui cu bucatele de adevar doar, acela se inseala. Pentru ca un singur madular numai, rupt dintr-un trup intreg, nu poate sa aiba viata prin sine insusi si cu atat mai mult sa fie lucrator, decat numai realipit fiind la trupul din care a fost rupt (pilda vitei cele adevarate "Eu sunt vita cea adevarata si Tatal Meu este lucratorul. Orice mladita care nu aduce roada El o taie; si orice mladita care aduce roada El o curateste ca mai multa roada sa aduca�"; "Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cel ce ramane intru Mine si Eu in el, acela aduce roada multa, caci fara Mine nu puteti face nimic. Daca cineva nu ramane in Mine se arunca afara ca mladita si se usuca; si le aduna si le arunca in foc si ard.", In. 15, 1-2 si 5-6). Insusi Domnul Iisus Hristos subliniaza necesitatea credintei in cuvintele: "Cine va crede si se va boteza se va mantui, dar cine nu va crede, se va osandi" (Mc. 16, 16) iar în convorbirea cu Nicodim El spune: "Cine nu crede a si fost judecat."
Sfântul Fotie Patriarhul Constantinopolului a explicat foarte bine legatura dintre credinta dreapta si faptele placute lui Dumnezeu: "Virtutile trebuie sa fie ocrotite de credinta: cu ajutorul ambelor trebuie sa se formeze adevaratul om, caci dogmele cele drepte fac vrednica viata, iar faptele curate arata dumnezeirea credintei." Toti Sf. Parinti au pretuit inalt Credinta Ortodoxa ca singura datatoare de har si mantuitoare: "Nu pacatui in credinta, ca sa nu se manie pe tine Creatorul nostru. CINE NU TINE CREDINTA CEA DREAPTA [�] SUFLETUL LUI NU VA AVEA PARTE DE VIATA VESNICA; EL ESTE UN VANZATOR DECLARAT AL LUI DUMNEZEU" (SF. ANTONIE CEL MARE). Sf. Marcu Eugenicu al Efesului: "Credinta noastra este dreapta marturisire a parintilor nostri. Cu ea noi nadajduim sa ne infatisam inaintea Domnului si sa primim iertarea pacatelor; iar fara ea nu stiu ce fel de cuviosie ne-ar putea izbavi de chinul cel vesnic." CUVIOSUL MARCU GRECUL: "A ÎNLOCUI SAU A SCHIMBA CEVA CAT DE PUTIN IN INVATATURA CREDINTEI ESTE O MARE CRIMA SI PIERDEREA VIETII VESNICE." SF. PAISIE VELICICOVSKI: "SFINTENIA ADEVARATILOR BARBATI SFINTI NU SE CUNOASTE PROPRIU-ZIS DUPA MINUNI (CACI SI PAGANII SI ERETICII POT FACE MINUNI CU AJUTORUL DIAVOLULUI) CI DUPA ADEVARATA CREDINTA ORTODOXA, DUPA FELUL IN CARE PAZESTE CU GRIJA DOGMELE DUMNEZEIESTI, URMEAZA TOATE CANOANELE APOSTOLICE SI SOBORNICESTI SI TRADITIILE BISERICII ORTODOXE SI DUPA VIETUIREA CEA FARA PRIHANA, URMAND TOATE PORUNCILE EVANGHELICE SI PATRISTICE."

SF. SERAFIM DE SAROV SE EXPRIMA ASTFEL: "CEL CARE ARE HARUL SFANTULUI DUH PENTRU DREAPTA CREDINTA INTRU HRISTOS, CHIAR DACA A SI MURIT CU SUFLETUL, DIN SLABICIUNE OMENEASCA, DIN PRICINA UNUI ANUME PACAT, NU VA PIERI IN VECI, CI VA FI INVIAT PRIN HARUL DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, CARE IARTA PACATELE LUMII SI DARUIESTE HAR PESTE HAR [�] PENTRU DUMNEZEU, PRETUIESTE DREAPTA CREDINTA IN EL SI IN FIUL SAU CEL UNUL-NASCUT, CACI TOCMAI PENTRU ACEASTA SE DA DE SUS IN PLINATATE DARUL SF. DUH."

Granitele Bisericii lui Hristos sunt caracterizate prin doua conditii esentiale:
· Credinta adevarata
· Unitatea euharistica
Sf. Maxim Mãrturisitorul vorbeste astfel despre dreapta credinta: "Mantuitorul si-a numit Biserica Sa soborniceasca, dreptmaritoare". Despre unitatea euharistica, Sf. Ciprian al Cartaginei scrie urmatoarele: "Trebuie sa stii ca episcopul este in Biserica si Biserica in episcop, iar cel ce nu este in comuniune euharistica cu episcopul, acela nici nu este in Biserica si se inseala cei care nu sunt impacati cu ierarhia instituita de Dumnezeu, avand nadejdea sa-si gaseasca unitatea liturgica pierduta [�] Cand de fapt, Biserica este una, soborniceasca si neimpartibila si peste toate unita si intarita prin comuniunea euharistica a ierarhilor." De aici rezulta clar ca unitatea de credinta si liturgica a episcopilor formeaza Biserica adevarata a lui Hristos.
ASADAR CEI CARE S-AU DESPARTIT DE TRUPUL LUI HRISTOS, BISERICA CEA UNA, NU MAI SUNT BISERICI. CUM ALTFEL AR MAI PUTEA FI ELE BISERICI DACA NU MARTURISESC CREDINTA CEA ADEVARATA SI DACA AU INTRERUPT COMUNIUNEA EUHARISTICA CU BISERICA CEA UNA? A spune ca doua corabii duc la limanul mantuirii - cea Ortodoxa si oricare din cele ale eterodocsilor - inseamna a spune ca sunt doua adevaruri, doua cai catre cer si nu una singura pe care a instituit-o Insusi Domnul.
SF. IOAN GURA DE AUR AFIRMA: "BISERICA ADEVARATA A LUI HRISTOS ESTE UNA SINGURA DIN CARE IN DIFERITE TIMPURI S-AU DESPARTIT DIVERSE ADUNARI ERETICE SI GRUPARI SCHISMATICE." Sf. Ioan Hrisostom ii numeste pe cei desprinsi din trupul Bisericii, ori eretici, ori schismatici. ORICE CRESTIN ORTODOX TREBUIE SA RESPINGÃ CATEGORIC INVATATURA PROTESTANTA A ACELOR TEOLOGI CARE CONSIDERA ERETICI NUMAI PE CEI CE S-AU SEPARAT DE BISERICÃ IN PRIMELE IV VEACURI. OARE NU SI SINOADELE ECUMENICE IV, V, VI, VII AU INFIERAT CA ERETICI PE CEI CE SE ABAT DE LA CREDINTA CEA DREAPTA ? NU AU FOST DECLARATI ERETICI CEI CARE NU CINSTESC ICOANELE, SFINTELE MOASTE SI NU O CINSTESC PE FECIOARA MARIA CA NASCATOARE DE DUMNEZEU ? Si stim ca acestea au fost asa si s-au spus dupa veacul IV. Ori gruparile protestante, spre exemplu, intra tocmai in categoria mai sus mentionata.
Sfintele Canoane opresc rugaciunea in comun cu schismaticii si ereticii (Can. 10, 11, 45, 47, 65 Apostolice; Can. 6, 9, 32, 33, 34 Laodiceea; Can. 9 al Sf. Timotei al Alexandriei). Canonul 45 Apostolic porunceste: "Episcopul sau Preotul sau Diaconul care numai s-ar ruga cu ereticii sa se afuriseasca si daca l-ar primi sa slujeasca ca preot sa se cateriseasca." LA TALCUIREA CAN. 47 AL SF. APOSTOLI, SCRIE SF. NICODIM AGHIORITUL CA "LATINII SUNT ERETICI SI NU AU NICI BOTEZ, NICI PREOTIE SI DACA VREUN PREOT NU BOTEAZA PE CEI CE SE INTORC LA ORTODOXIE, SE AFURISESTE."
Actul rugaciunii este o marturisire a adevarului de credinta, o participare mistica la dumnezeire intrucat cerem impartasirea harului necreat care indumnezeieste pe adevaratul luptator si traitor in Hristos. Rugaciunea ne apropie la modul cel mai intim si ne face sa impartasim acelasi Duh Sfant, iar motorul rugaciunii este incredintarea launtrica ca Dumnezeu il asculta pe credincios, incredintare izvorata din credinta lui. ASADAR DACA CREDINTA ESTE STRICATA, ATUNCI DE CE FEL DE DUH DE RUGACIUNE COMUNA SE POT IMPARTASI UN ORTODOX SI UN ROMANO-CATOLIC, SPRE EXEMPLU, STIIND CA ROMANO-CATOLICII PRIN BAZA LOR DOCTRINARA ATENTEAZA LA INSASI DOGMA SF. TREIMI ?
Daca in traditia Bisericii s-ar fi inteles prin cuvantul eretici numai cei care au cazut din credinta in primele IV veacuri, atunci Sinoadele Ecumenice ar fi adus precizari afirmative privind rugaciunea in comun cu cei ce au fost declarati eretici in veacurile urmatoare (iconoclasti, monofiziti, monoteliti, etc.). Ori TOTI CEI CARE S-AU ABATUT NUMAI "CU O IOTA SAU O CIRTA" DE LA ADEVAR AU FOST ANATEMATIZATI SI S-A OPRIT RUGACIUNEA IN COMUN CU EI.
Noi, ortodocsii spunem oricand "da" rugaciunii pentru cei cazuti in ratacire, faptelor de iubire fata de acestia, dar respingem orice forma de rugaciune in comun cu ei stiut fiind ca acelasi Duh Sfant lucreaza si se roaga atat la Sf. Euharistie cat si la orice act religios individual sau colectiv realizat de crestinul ortodox care are o relatie vie si constienta cu Dumnezeu Sfanta Treime.
In legatura cu aspectele mentionate despre manifestarile de la Vulcana-Bai si Bucuresti din aug.-sept. 1998 meritã precizate urmatoarele: Biserica Ortodoxa ca biserica misionar are datoria fundamentala de a propovadui adevarul evanghelic oricand si oricum. Oare carui Dumnezeu insa se pot ruga impreuna crestinii ortodocsi si ereticii ori paganii, daca recunoastem ca actul rugaciunii tasneste dinlauntrul sufletului care a primit si accepta o anumita învatatura de credinta ? Pentru ca UNUL ESTE DUMNEZEUL CRESTINILOR CEL SLAVIT IN TREIME, PE CAND "TOTI DUMNEZEII NEAMURILOR SUNT DRACI" (PS. 95, 5). Actuala structura a C.M.B. si intreaga sa ideologie arata ca miscarea ecumenista este o miscare cu o doctrina bine conturata, bazata pe teoria ramificatiilor si valabilitatea Sf. Taine si in cadrul celorlalte confesiuni crestine. In cadrul acestui C.M.B., situatia de facto consta in aceea ca si cei mai inversunati eretici sunt tratati ca membri cu drepturi egale ai trupului Unul Singur al lui Hristos - Biserica dreptmaritoare. Ei se autointituleaza "biserici" fara a fi ca atare si insusi Consiliul de la Geneva actioneaza in calitate de Consiliu Mondial al Bisericilor. Prin insasi aceastã denumire, Biserica Crestina este pusa pe aceeasi treapta cu toate asa-numitele "biserici" care fac parte din C.M.B. Scopul final al unei astfel de nivelari este de a transforma notiunea de Biserica intr-o notiune ordinara, obisnuita, adica intr-o abstractie ce reuneste pe principii egale diferitele "biserici", insemnand stergerea treptata si completa a sensului dogmatic de Biserica.
URMAND CALEA ECUMENISMULUI SI ETERODOCSII SI ORTODOCSII SUNT PAGUBITI DE ADEVÃR. ETERODOCSII CARE CAUTA SINCER ADEVARUL MANTUITOR SI HARUL INNOITOR NU VOR FI MOTIVATI SA ACCEPTE ORTODOXIA INTRUCAT SE INTARESC MAI MULT IN RATACIREA LOR, C.M.B. RECUNOSCANDU-I DREPT BISERICI. Sf. Ciprian al Cartaginei spune ca: "ereticii niciodata nu se vor intoarce la Biserica daca ii intarim in convingerea lor ca si ei au biserica si taine." Participarea ortodocsilor la miscarea ecumenica este inacceptabila deoarece duce incet la tradarea crezului ortodox, facandu-ne sa vedem in comunitatile eretice "biserici" si sa consideram Biserica Ortodoxa geografic limitata, "prea mica" pentru a o numi ecumenica.
SF. IOAN CASSIAN SPUNE: "NU INCAPE NICI O INDOIALA CA CEL CARE NU MARTURISESTE CREDINTA BISERICII SE AFLA IN AFARA BISERICII."
Astfel temeiurile pe care functioneaza C.M.B. sunt inacceptabile pentru Ortodoxie:
Primul temei, adoptat la Evanston la a 2-a Adunare Generala a C.M.B. spune: "C.M.B. reprezinta o comunitate a bisericilor care recunosc pe Domnul nostru Iisus Hristos ca Dumnezeu si Mantuitor." Pentru ortodocsi aceste temei care nici macar nu a fost adoptat de membrii C.M.B. in totalitatea lor, este de neacceptat, intrucat nu sunt aduse precizarile hristologice elaborate de Sinoadele Ecumenice. In el nu se vorbeste despre erorile nestorienilor, eutihienilor, apolinaristilor, etc. care recunosc intr-o maniera proprie pe Iisus Hristos ca Dumnezeu si totusi sunt deosebiti radical de ortodoxie.
Al doilea temei adoptat la a 3-a Adunare Generalã a C.M.B. din New Delhi (1961): "C.M.B. este o comunitate a bisericilor care marturisesc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu si Mantuitor dupa Scripturi si, ca urmare, cauta sa respecte ipreuna marturisirea lor comuna intru slava Dumnezeului celui Unul - Tatal, Fiul si Sf. Duh." Nici acesta nu este cu adevarat acceptabil intrucat nici aici nu se spune cum trebuie sa crezi in Dumnezeu cel in trei ipostasuri; noul temei nu contesta ereziile antitrinitarilor, nestorienilor, apolinaristilor, subordinationistilor si fiind formulat confuz el poate fi oricand contrasemnat de toti reprezentantii contemporani ai acestor erezii vechi. BISERICA ORTODOXA ARE CREZUL SAU FERM SI NU POATE ACCEPTA IDEEA "MINIMULUI DOGMATIC" PROFERATA DE ECUMENISTI IN FAVOAREA UNIRII, ACEASTA INSEMNAND RENUNTAREA LA DOGMELE CINSTIRII ICOANELOR, A MAICII DOMNULUI, CULTUL SFINTILOR, RUGACIUNILE PENTRU CEI ADORMITI, etc.
La Vancouver (1983) la a 4-a Adunare Generala a C.M.B. s-a legalizat "preotia feminina", iar unele voci "indemnau pe femei sa substituie ideea despre Dumnezeu-Tatal prin ideea unei zeite-mama." Protestele si vocile ortodocsilor au devenit in timp din ce in ce mai putin auzite. Iata cateva pozitii categorice in legatura cu a 7-a Adunare Generala de la Canberra (1991): "Se constata, asa cum am sesizat de mult, tendinte de adancire a protestantismului si nicidecum de dorinta sfanta spre unitate in Hristos si unire sincera" (Î.P.S. Mitrop. Bartolomeu de Calcedon); "In curand in C.M.B. nimeni nu se va mai interesa de teologie� Duhul Sfant pentru "ecumenism" este o tema, nicidecum o persoana a Sfintei Treimi de aceeasi fiinta cu Tatal si cu Fiul� Dogma Sf. Treimi este vitala pentru Biserica si pentru fiecare crestin in parte." (I.P.S. Mitrop. Ioannis Zizioulas al Pergamului). Sa notam parerea reputatului teolog roman PR. PROF. D. STANILOAE: "ECUMENISMUL ESTE PAN-EREZIA VEACULUI XX." Afirmatie semnificativa prin aceea ca insusi PR. STANILOAE A PARTICIPAT LA MANIFESTARILE ANTERIOARE ECUMENICE DIN ULTIMELE DECENII INSA CU SIGURANTA NU A PUTUT SA-I SCAPE NATURA ANTICRESTINA A ECUMENISMULUI PE CARE PR. PROF. IL RECUNOASTE IN ACELASI INTERVIU LUAT IN ULTIMUL AN AL VIETII SALE DREPT O MISCARE AFILIATÃ MASONERIEI MONDIALE.

MULTI TEOLOGI ECUMENISTI SUSTIN CA FAC MISIUNE ORTODOXA PRIN PARTICIPAREA LA C.M.B., DAR DE FAPT ACEASTA INSEAMNA ACORDAREA DEPLINA A GIRULUI ORTODOX FATA DE CONFESIUNILE CRESTINE CE SE INTITULEAZA BISERICI SI CARE PRETIND CA NICI UNA DIN BISERICILE PARTICIPANTE LA C.M.B. NU DETINE ADEVARUL INTEGRAL. Dupã a 8-a Adunare Generala a C.M.B. iata ce remarca un reprezentant al Bisericii Ortodoxe Ruse, pr. Ilarion Alfeev: "Ortodocsii nu pot influenta activitatile C.M.B. pentru ca ei reprezinta o minoritate. Ce sa mai spun despre cinstirea Maicii Domnului sau a icoanelor ? Acestea nu pot fi discutate pentru ca "divizeaza". Dar despre limbajul inclusiv sau despre hirotonirea femeilor ? Acestea nu divizeaza ? Ca sa nu mai vorbim si de recentele practici samanice promovate la o sedinta a Adunarii de la Harare din 1998 la care secretarul general al C.M.B. dr. Konrad Reiser a incheiat ceremonia de deschidere a Decadei Ecumenice de Solidaritate cu femeile cu un act de vindecare din traditia samanica din Coreea. Iata in ce lumina trebuie vazute hotararile recente ale Bisericilor Ortodoxe ale Georgiei, Bulgariei, Serbiei de a se retrage complet din miscarea ecumenica. Aceste biserici locale au inteles ca participarea lor la C.M.B. devine inoportuna si chiar anti-ortodoxa.
Concluzii
Din cele expuse pana acum reiese ca nu este deloc justificata participarea ortodocsilor la miscarea ecumenica. Atitudinea atat de negativa a unor ortodocsi si chiar a unor biserici locale fata de ecumenism precum si scepticismul actual profund al Bisericii Ruse, a Ierusalimului si a Eladei (inclusiv comunitatea atonita) asupra miscarii ecumenice ar putea fi invinuite de urmatoarele:
· ca neparticipand la miscarea ecumenica, care a cuprins intreaga lume, ei s-ar opune pacii si solidaritatii dintre oameni;
· ca respectarea adevarului fara "dragoste" nu este justificata in conditiile situatiei tragice actuale din lume;
· ca noi ne-am opune tendintelor de pace ale oamenilor de stat care fac eforturi colosale pentru apropierea de acele aliante politico-militare aparent favorabile.
Trebuie raspuns la acestea urmatoarele:
Crestinii ortodocsi niciodata nu au inteles ca daca refuza pe baza hotararilor canonice orice contact cultic si sacramental cu eterodocsii, atunci in mod implicit am priva de dragostea noastra oamenii in general in planul relatiilor social-umane. Pe plan social, Biserica Ortodoxa se roaga conform poruncii scripturistice "pentru pace in lumea întreagã": "sa faceti cereri, rugaciuni, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii� ca sa petrecem viata pasnica si linistita intru toata cuviosia si bunacuviinta (I Tim. 2, 1-2). MISIONARISMUL SOCIAL, OSPITALITATEA CRESTINA, BUNACUVIINTA NU TREBUIE SA AIBA A FACE CU PROMOVAREA "MINIMULUI DOGMATIC" STIUT FIIND CA "IN MATERIE DE DOGMA NU EXISTA CONCESIE." (SF. MARCU AL EFESULUI)
Toti Sf. Pãrinti care au fost pentru pacea in lume indreptau atentia crestinului inainte de toate catre cer si catre launtrul sufletului. Sf. Serafim de Sarov: "Dobandeste duh pasnic si mii de oameni se vor mantui in jurul tau." SF. MACARIE CEL MARE SE REFERA SI EL INTAI DE TOATE LA O ANUME PACE: "PACEA CEREASCA, CARE A NASCUT LUMINA LUMII, PACEA PE CARE AU ROSTIT-O PROOROCII SI DESPRE CARE AU VORBIT CEI CUCERNICI SI AU BINEVOIT-O INGERII. [LC.2,14]. PACEA LUI DUMNEZEU, CARE A FOST CU TOTI SF. PARINTI SI I-A FERIT DE ORICE ISPITA. ACEASTA PACE FIE CU VOI ÎN NUMELE TATALUI, AL FIULUI SI AL SF. DUH. AMIN".

Calauzindu-ne dupa aceste ganduri despre pace ale Sf. Parinti noi ne temem sã tradam pe Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul pacii si Invatatorul Iubirii, Cel Unul adevarat. O astfel de tradare am savarsi daca in numele unei alte paci am consimti sa intram in comuniune de rugaciune, de doctrina (pe baza minimului dogmatic in comun acord admis) s.a.m.d. cu eterodocsii conform principiului ecumenic enuntat de unul din sustinatorii miscarii ecumenice: "Dai ca sa dau, renunti ca sa accept� este un început".
PURITATEA CREDINTEI ORTODOXE ESTE SINGURA CONDITIE PENTRU REALIZAREA ADEVARATEI PACI, CARE NU SE POATE PLINI FARA HARUL LUI DUMNEZEU.�