Iata cum prezenta fratele Liviu, intr-un alt thread, situatia unei parohii la tara referitor la venitul preotului:
Citat:
Īn prealabil postat de Liviu33
Eu merg deseori la biserica la tara. Si pentru faptul ca am o casa acolo si pentru ca-mi place preotul, atmosfera, am ajutat la constructia bisericii etc. Nu ma implic in activitatea parohiei pentru ca nu locuiesc acolo si nici timp nu am. Dar pot observa ca intr-un sat de 700 locuitori vin duminica la slujba 40-50 persoane care cotizeaza la pomelnice cu 1-2 lei. Estimez cam 10-15 mormantari pe an x 200 lei, 4-5 botezuri x 100 lei si 1-2 cununii x 200-300 lei. Banii acestia daca i-ar lua integral preotul si tot nu-i ajung sa traiasca. Mai sunt alte slujbe, sfestanii, parastase cu maxim 50 lei si tot nu ar putea spune cineva ca preotul ca traieste decent din preotie. Hai sa zicem ca nu duce lipsa de nimic, gaini, lapte, oua etc. dar eu tot nu vad bunastarea unui astfel de preot.
Atunci, daca sistemul actual nu poate sustine traiul unui preot, nu mai vorbim de bani de constructii si reparatii nu trebuie schimbat ceva? In satul acela daca nu se gaseau cativa fii ai satului cu stare si cu influenta, nu se mai baga politicul in seama, credeti ca se mai construia vreo biserica? Putea preotul sa aibe vreo realizare slujind, predicand si facand misiune printre credinciosi? De asta zic ca sistemul e prost si Biserica trebuie sa ia taurul de coarne sa faca ceva.
|
Daca i-as spune ca sumele pentru inmormantare, botez sau cununie nu au depasit niciodata 100 de lei, garantand pentru aceasta, sigur nedumerirea fratiei sale referitoare la "cum oare poate trai preotul cu acest venit" ar fi si mai mare. Si ar avea mare dreptate!
La aceste venituri se poate adauga (acolo unde exista salarizare de la stat) o cota lunara intre 600 pana la 800 lei. Aceasta cota intra in alcatuirea salariului preotului (aprox. 1000 lei) si apoi se calculeaza impozitele aferente acestui salariu (aprox, 50-60%) ce se vireaza inapoi la stat (deci peste 500 lei). Iata (pentru cei care spun ca statul ingrasa preotii) ca nu ramane mai nimic! Daca nu exista cota de la stat pentru acea parohie (sunt si astfel de cazuri) salariul preotului se alcatuieste doar din fonduri proprii, adica se face stat de plata, ca la orice institutie, in functie de grila de salarizare si parohia trebuie sa plateasca, din incasari salariul. Daca incasari nu sunt, nu se poate plati salariu; se plateste doar impozitul pe salariu aferent, urmand ca restul de plata sa se cumuleze ca datorie a parohiei catre preot. Daca pana la sfarsitul anului preotul nu ia salariul, prefera sa taie o chitanta prin care se incarca in contabilitate cu suma datorata (ca si cum ar fi luat salariul si mai apoi l-a donat parohiei) ca sa inchida anul fara datorii. Si uite-asa s-a mai imbogatit un pic (aici nu sunt sarcastic!)!
Stiti insa de ce am scris toate acestea? Pentru ca eu personal slujesc in aceste conditii de peste 20 de ani (mai intai cantaret de strana si apoi preot) si va spun ca familia mea nu a flamanzit nicicand! Este minunea casei mele de zi cu zi! Sotia mea crede in aceasta, copiii mei cred la fel, eu uneori ma mai tulbur dar minunea se intampla in fiecare luna! Spun acestea tocmai pentru a raspunde, eu, preotul, afirmatiei fratelui Liviu ("
De asta zic ca sistemul e prost si Biserica trebuie sa ia taurul de coarne sa faca ceva"): sistemul asta "prost" este un sistem ce functioneaza de 2000 de ani si naste sfinti! Daca Biserica se numea Microsoft, ori Coca-Cola, ori McDonalds ar fi nascut magnati! Dar ea se numeste Biserica Sfanta.
Bine ar fi (vorbesc lumeste) daca preotului i s-ar putea asigura traiul decent astfel ca el sa se poata concentra doar la slujire! Da' ia stai un pic! Noi trebuie sa vorbim duhovniceste nu lumeste, nu-i asa? Pai atunci zic eu (duhovniceste) stie Domnul si stapanul meu ce-mi trebuieste, ca doar El este si Bun si Cinstit si ma mai si iubeste, asa ca zic saru'mana Doamne pentru tot ce-mi dai, ca atat imi trebuieste aici ca sa nu pierd prin placeri si lacomie raiul cel vesnic! Faca-se voia Ta Doamne!
Vezi frate Liviu, ca oricum am incerca sa privim Biserica, daca devenim duhovnicesti vedem ca trebuincioase lucrurile cele duhovnicesti si la final raiul, dar daca ramanem lumesti, ne legam de lume si ramanem in ea! Mie mi-e drag traiul bun si masinile luxoase, nu zic nu, dar parca mai drag mi-e raiul, asa ca strig: Doamne, fa ce stii dar mantuieste-ma! Din acest motiv subiectul thread-ului acesta, privit asa ca o... fatalitate, mi se arata ca o piedica in buna intelegere a lucrarii Bisericii, deci o ispita. Si, "vai de cel prin care vine ispita".