Citat:
În prealabil postat de Guru inc.
cred ca te faci ca nu intelegi... ai uitat de sentimentul de vinovatie... de lupta pe care un crestin trebuie sa o dea cu 'pornirile sale pacatoase' ... vad ca si la tine e o delasare.. 'lasi totul pe seama sortii' sau 'pui toate in carca la Dumnezeu'... atribui solutia problemelor tale unor factori exteriori tie.. acest lucru e wrong din punct de vedere psihologic.. degeaba ai ajuns la un master de medicina in Franta sau la un doctorat, astea nu sunt realizari mari... pacat ca am ajuns sa celebram mediocritatea... relizarile mari sunt contributiile mari in aceasta lume... realizari mari au geniile... ai noroc in Franta ca esti sub tutela cuiva (parinti, rude, prieteni) ca altfel nu ai mai dormi tu asa de linistita noaptea cand ai avea probleme sau lucrurile te depasesc.
am fost si eu ateu.acum nu sunt ateu.
.
|
Te inseli, in Franta nu sunt sub tutela nimanui, ci singura m-am dus si singura m-am descurcat. Am plecat de acasa la varsta de 18 ani ca sa studiez Medicina si toata facultatea am avut bursa de studii, si parintii intr-adevar, pe timpul studiilor mi-au dat ceva bani sa platesc caminul si mancarea la cantina, restul plateam din bursa mea. Asta pana am terminat facultatea, adica la 24 ani. Dupa care a incetat ajutorul lor si m-am descurcat de una singura, inclusiv printre straini. Nici un parinte sau ruda din familie nu a venit cu mine in Franta sa ma ajute cu ceva, insa prin mila lui Dumnezeu m-am descurcat intotdeauna. Am ajuns in Franta fara sa am idee unde o sa locuiesc, fara sa vorbesc limba, fara sa cunosc sistemul si multe altele, si fara nici o persoana umana care sa aiba grija de mine si sa ma indrume, insa Dumnezeu m-a ajutat prin persoanele pe care mi le-a trimis apoi in cale, fiecare la momentul oportun, si m-a ajutat si sa invat limba in timp record, pentru ca a trebuit sa muncesc de chiar a doua zi de la venirea mea in Franta. Fara ajutorul Lui nu as fi avut cum sa reusesc. Am lasat intr-adevar totul in grija lui Dumnezeu si am venit. Tu o numesti delasare, eu o numesc credinta si curaj, si uite ca s-a facut dupa credinta mea, exact asa cum a zis Domnul. Cel care s-a stresat enorm pentru mine si nu a mai dormit bine noaptea o perioada a fost exact tatal meu ateu, care vazand ca am demisionat de la serviciul pe care il aveam in tara pentru a pleca in necunoscut, nu putea intelege si accepta o astfel de atitudine. Slava Domnului ca am fost o fata suficient de rebela care nu a acceptat niciodata autoritatea paterna pentru ca altfel nu as fi realizat nimic din toate acestea.
Cat despre genii, sa inteleg ca tu nu ai ajuns geniu din cauza ca ai devenit crestin? Iar a fi medic si a te zbate prin forte proprii sa ajungi in Franta, sa faci o specialitate, apoi sa faci un master si apoi sa ai sanse si la un doctorat este mediocritate? In cazul asta te invit sa ma ajungi din urma si apoi mai vorbim. Si te anunt ca nu sunt singurele studii pe care le am, ci am si in stiinte exacte. Dar sa te vad intai egaland aceasta mediocritate si apoi mai vorbim si de altele.
Iar pana una alta, nu am auzit ca geniile acestei lumi sa fi fost toate atee, ci dimpotriva...
Cat despre lupta impotriva pornirilor pacatoase nu prea am de zis ceva negativ ci dimpotriva, din fire nu imi place sa fac cele rele asa ca ma linisteste evitarea lor.