[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Ioan Gura de Aur despre ,,Chinurile Iadului": ,,Acolo nu există iertare.Fiecare osândit arde veacuri nesfârşite şi are dureri a căror pătrunzime nu poate fi exprimată în cuvinte, dureri care nu pot fi comparate cu cele trupeşti. În cele din urmă, aici omul suferă pentru puţin şi după aceea moare, acolo însă arde fără să se strice şi fără să se topească.

În ceasul judecăţii nimeni nu va putea să ne izbăvească, nici părinte, nici frate, nici prieten. Dacă lucrările noastre sunt vicioase, vom fi osândiţi şi vom pieri negreşit.Cât de mult s-a jelit acel bogat! Cât l-a rugat pe patriarhul Avraam să i-l trimită pe Lazăr ca să-i răcorească limba! Auzi însă ce i-a spus Avraam: „Între noi şi voi prăpastie mare s-a întărit, încât cei ce vor să treacă de aici la voi să nu poată” (Luca 16, 26).

Sfîntul Ioan Gură de Aur, ca şi Părintele Cleopa şi alţii, au trebuit să ţină predici în faţa poporului. Erau acolo oameni simpli, ca şi astăzi de altfel, care nu puteau să priceapă subtilităţile teologice relative la Iad. Iată spre exemplu ce spun alţi Sfinţi Părinţi vis-a-vis de această chestiune:

"Suferinta iadului consta in lipsa celui dorit, dorinta de a savarsi pacatul si neputinta de a-l realiza"- Sf Ioan Damaschin.
"Cea mai mare suferinta este sa traiesti in mijlocul celor care te urasc si pe care-i urasti si departe de cel pe care il iubesti si care te iubeste"- Sfantul Maxim Marturisitorul.
"Cei din iad vor fi biciuiti de flacarile iubirii lui Dumnezeu" Isaac Sirul

Dar cum să-i explici asta unui bătrîn fără cunoştinţe teologice? O să creadă că de fapt nu-i chiar aşa de rău în Iad dacă focul nu ustură, viermii nu te mănîncă, cazanul e stins. Sfinţii au avut discernămîntul să spună ceea ce trebuie cui trebuie, funcţie de audienţa din momentul acela.

Altfel, dacă Iadul chiar ar fi la modul propriu foc, pucioasă, viermi, gheţuri şamd, atunci Dumnezeu ar fi un torţionar şi existenţa veşnică a fi o glumă proastă.