[vsovivi]

În prealabil postat de GLAdoS

tu ai impresia ca in timpul unei eclipse lunare, luna e defazata sau asa ceva?
edit: apropo imaginea postata e o animatie 3D si nu e o filmare adevarata...

La fazele lunii, luna se plimbă la marginea reflexiei solare din oglinda de aer și ape și verdeață și nisip și pământ și zăpadă a pământului... Adică se vede cum luna în fiecare noapte intră sau iese tot mai mult din zona luminoasă a oglindirilor.


„-...de unde stii tu ca pe parcursul eclipsei de Luna, suprafata luminata are aceeasi stralucire?
-Păi se vede de jos de la noi și e și filmată pe net, deci se vede clar că nu se modifică strălucirea dacă ne gândim că ochiul sesizează diferența pe scara logaritmică naturală a intensității luminoase. De ce când e eclipsă de soare vezi de jos soarele tot mai acoperit de lună și vezi cum se face tot mai seară, tot mai întuneric iar la faza de eclipsă totală de soare apare bezna. Oare nu sesizează ochiul treptele înserării? Și dacă le sesizează omul de pe pământ la eclipsa de soare de ce nu ar sesiza un observator pe care ni l-am închipui pe lună, și de ce nu am sesiza noi de pe pământ inserarea treptată în zonele lunii, de unde, dacă ne-am închipui acolo, ar trebui să vedem un soare tot mai mult acoperit de pământ, deci să fie tot mai seară ajungând abea la punctul maxim în beznă totală. Dar ce se vede este că strălucurea rămîne constantă până ajunge zona neagră și acoperă treptat toate punctele. Deci punctele luminoase de pe lună, pentru ele e ca și cum ar vedea tot soarele până brusc soarele ar dispărea și ar fi beznă și apoi iarăși brusc ar reapare și ar vedea soarele complet, lucru imposibil geometric, oricât ai desena căci orice punct luminat va trebui să treacă prin fazele când văd un soare plin și apoi sectoare cu suprafața tot mai mică.Ți-e clar acum că fenomenul nu se datorează interpunerii pământului ca sferă? Căci e imposibil, deci e mincinoasă teoria lor și explciațiile lor nu au ținut seama că soarele nu e punctiform ci suprafață luminoasă.

-...ochiul uman nu poate observa obiectiv cantitatea de lumina a unei surse luminoase, si la fel se poate sa nu sesizeze scaderea luminozitatii respectivei suprafete a Lunii.

-Oare nu sesizezi petele de pe lună (pacatele omului) care sunt diferențe clare de strălucire sesizabile? Oare nu ai privit niciodată luna plină? Oare chiar atât de mare e strălucirea lunii încât treptele înserării ar fi insesizabile ochiului? Oare nu ar trebui să sesizeze ochiul măcar înjumătățirea unei străluciri, prin comparare a două imagini cu luna la eclipsă, să vedem dacă un punct luminos de pe extremitatea luminată are o strălucire identică pe parcursul eclipsei până la faza de eclipsă totală? Oare e posibil ca punctul să vadă soarele complet și brusc să intre în beznă?Poate fi insesizabilă diminuarea trepată, cu câte un sfert din suprafața soarelui văzută din acel punct luminos când ochiul sesizează logaritmic natural? Nu poți invoca așa ceva că cică s-ar putea să nu se vadă diminuări treptate de strălucire, păi pe pământ la eclipsă de soare, nu apar înserări treptate? Ce e la fel lumina zilei și tu doar vezi cum soarele dispare după lună și abea când a dispărut complet să fie beznă? Păi dacă ar fi așa, ar însemna că puterea, intensitatea ar fi crescătoare, adică toată lumina soarelui să se concentreze mereu în suprafața care a mai rămas vizibilă, lucru fals, căci se văd înserări la eclipsa de soare.

- Cand e vara, nu inseamna ca Pamantul e la distanta minima de Soare,...

-Când se schimbă axa și din ce motive? Nu vezi dumneata că au imaginat o mișcare absurdă? Adică pământul se mișcă pe un cerc, nu le-a ieșit, apoi pe o elipsă cu soarele în focar, apoi pe un elipsoid, iar apoi elipsoidul tot mai ovoid e și el într-o continuă mișcare...

Anotimpurile sunt egale ca durată, deci asta impune o traiectorie circulară. Dacă avem axe paralele ar însemna să nu avem înclinații adică să nu avem anotimpuri. Dacă axele nu sunt paralele, atunci traictoria nu ar mai putea fi circulară căci forța de atracție a sudului unei axe spre nordul celeilalte axe ar impune modificarea față de traiectoria circulară încetul cu încetul căci nimic nu ar opri ca mișcarea să-și modifice traiectoria pe porțiunea unde forțele s-ar compune. Dacă ar fi mai mare forța de atracție universală între corpuri și din pricina forței centrifuge s-ar menține o traiectoriea circulară sau eliptică datorată compunerii cu forța electro-magnetică pe porțiuni, atunci ea ar duce la echilibrarea axială adică s-ar ajunge la axe paralele, iar axele paralele ar implica lipsa elipsei, deci existența unei traiectorii circulare și astfel nu s-ar sesiza anotimpurile.

Iar că nu e valabilă atracția universală, vine din faptul că ansamblul pământ-lună e odată cu luna mai aproape de soare la eclipsa de soare și odată mai departe de soare când luna e mai departe, la eclipsa de lună, și soarele la distanță identică față de pămînt în ambele cazuri din moment ce nu apar modificări vizibile de temperatură sau mărime a discului solar. Deci ar trebui ca forța de atracție să crească cubic cu diferența de distanță, și deci dacă distanța între centrul soarelui și al ansamblului pământ-lună variază rezultă o diferență uriașă între forțele ce acționează în centrul de greutate al ansamblului pământ-lună, căci e clar că distanța ansamblului până la soare se schimbă din pricina modificării forței care este proporțională cu distanța la cub. Deci traiectoria nu poate fi un cerc ci forța ar trebui să crească mereu oridecâte ori apare o eclipsă de soare, când luna impune o nouă schimbare de forță acționând în centrul de greutate al ansamblului pămînt-lună deci ne-am apropia de soare mereu până ne-am ciocni pe elipse tot mai mici.

- "Nu exista atractie gravitationala". Atunci cum explici mareele?
Nu există atracție universală ca să existe forma sa specială numită gravitație în jurul pământului ca glob, ci există doar cum este descris la scriptură, apele de sub cer curg, și cum toate conțin apă, și pietrele și focul, rezultă că toate sub cer cad vizibil spre pământ și spre fundul mării cum a fost la popop sau la Sodoma și Gomora când Domnul a deschis jgheaburile cerului de a ploat cu apă din cer de a acoperit pământul sau a făcut să cadă foc din cer, din stele sau soare peste oamenii păcătoși și răi. A lăsat să se împlinească dreptatea conform cu faptele omului rău și păcătos și necredincios și mândru.

În ceruri nu este aceiași lege, ci acolo apele nu curg ca să se adune în adunările lor ci acolo, în apele de deasupra, este legea de a nu se aduna apele, de a nu curge nici spre jos, și nici spre sus și nici într-o direcție căci nu există poruncă pentru ele ca să se adune.

Astfel soarele ca foc în apă grea și luna ca un fel de apă și ghiață spre noi, nu știu, sunt puse acolo și se mișcă impunând spre pământ legea lor, astfel că de câteori trec pe deasupra pământului impun o mai mică curgere a mărilor spre adânc, deci apele sunt mai puțin atrase în zona cea mai apropiată de soare și lună și astfel că sunt impinse în sus de presiunea celorlalte ape și iată așa apar mareele și valurile la trecerea Lunii și a Soarelui peste pământ.
Iar iarna și vara sunt efectele mișcării soarelui în lateral pe o traiectorie oblică care la mijlocul iernii și verii se lovește parcă de margini schimbându-și sensurile de parcă ar fi niște mingi de pimpong sau bile de biliard ce se lovesc de mantă. Defapt soarele și luna doar împreună formează o sferă perfectă. Deci sunt defapt jumătăți de sferă, soarele cu secțiunea în jos și luna în sus și mergând pe planuri paralele astfel că nu se pot ciocni niciodată. Iar eclipsele de soare alimentează soarele de la lună cu ape ajunse în cer și depozitate în Lună ca un vas, și cu ele printr-o scurtă și bruscă fierbere ca un vas pus sub presiune imensă pentru o fracțiune de secundă se realimentează soarele din mers, la eclipsa maximă.
Nu se lovesc de nicio margine ci trecând ele prin Tărie, prin mijlocul secțiunii tăriei, a Cerului adică, din pricina formei tăriei care rotunjindu-se la marginile cerului spre zonele polare impun schimbarea traiectoriei soarelui în mod treptat de parcă s-ar fi lovit de mantă.

continuarea mai jos