ory,sunt multi care se resemneaza cu pacatele cum zici tu,cad si iar se ridica(parca asa se cere ,nu?)dar vine o vreme cand nu se mai pot ridica, vrajmasul ii biruie,atunci pun eu intrebarea nu era mai bine daca faceau un bilant cinstit si apucau pe o alta cale fara sa se minta ?Adica decat cazut,cu un picior in iad,in manastire doar pentru ca asa trebuie, sa mori acolo,stiind ca esti slab si nu poti lupta pana la capat cu patima desfranarii,nu este mai corect sa pleci si sa incerci sa te mantuiesti altfel,luind o femeie,alaturi de care sa intemeiezi o familie?Credeti ca Dumnezeu nu va intelege ,adica totul e batut in cuie,nu putem spera in iertare pentru orice fapta?Ceea ce spun Sfintii Parinti este chiar litera de lege,nu lasa loc de interpretare deloc?
|