[laurastifter]

Un părinte, faţă de care nutresc un respect deosebit şi chiar un sentiment de dragoste duhovnicească, relata acum mai mult timp, cu simţul umorului ce-i este caracteristic, faptul că, într-o zi, în parohia unde slujeşte, a venit o doamnă în vârstă cu un mănunchi maare de lumânări aprinse, pe care voia să le ducă la altar. Părintele a întrebat-o calm, cu intonaţia excesiv de serioasă pe care o are, atunci când vrea să glumească: "Doamnă, doriţi să daţi foc bisericii?". Doamna i-a spus că duhovnicul dumneaei i-a recomandat ca, pentru a i se ierta absolut toate păcatele, să meargă cu acele 33 de lumânări aprinse la o altă biserică şi să le aprindă acolo. Atunci, părintele i-a răspuns pe acelaşi ton calm şi serios: "Dacă doriţi să vi se ierte păcatele, atunci trebuie să duceţi lumânările acestea la biserica părintelui care v-a recomandat, nu aici, la mine, că daţi foc bisericii". :) După aceea, a început să-i explice care este diferenţa dintre credinţa autentică şi superstiţii.
Nostim, nu?
Doamne ajută!