[delia31]

În prealabil postat de Noesisaa

Inca ceva: desi noi sarbatorim duminica fiindca duminica a inviat Domnul, Sf. Liturghie nu este despre Inviere in principal, sau numai despre Inviere, ci este de asemenea numita Sf. Jertfa. Noi ne impartasim cu Trupul si Sangele Mantuitorului inviat, dar jertfit pe cruce pentru pacatele noastre. Lucrul cel mai important pentru noi, oamenii, acolo s-a intamplat, pe Sf. Cruce, acolo se vede dragostea nemarginita a lui Dumnezeu care s-a facut ascultator pentru noi pana la moarte. Invierea Domnului, care este minunea cea mai mare, este pentru noi ca incredintare a faptului ca intr-adevar Dumnezeu Insusi s-a lasat sa fie ucis pe Sf. Cruce, si ca prefigurare a invierii noastre la sfarsitul lumii si a celei de-a doua veniri. De altfel, as spune eu, mantuirea neamului omenesc ar fi fost la fel de perfecta si fara Sf. Inviere.

Draga Noesisaa, wow!!!

Cred ca nu degeaba cuvintele tale underlined: „De altfel, as spune eu, mantuirea neamului omenesc ar fi fost la fel de perfecta si fara Sf. Inviere. “ au starnit indignarea si reactia prompta a lui Mihai!

Si eu le-am perceput asa cum indicatorul seismografului percepe un pericol iminent de cutremur, doar ca n-am fost pe faza.

Imi ingadui acum si mie o reactie tardiva, nu neaparat in spirit de lupta, ci asa cum se vede din launtrul ortodoxiei in ideea ca poate iti va fi de folos?

In conceptia ortodoxa, e inacceptabil sa gandim Jertfa de pe Cruce separat de Inviere. Evenimentele astea doua sunt ca verso-ul si recto-ul unei foi. De nedespartit! Nu au sens una fara alta!

E inacceptabil sa consideram Jertfa suficienta pentru mantuire. Nu e suficienta, pt. ca mantuirea nu-i o chestiune juridica, ci ontologica.

Tine de repararea, tamaduirea fiintei umane. Iar tamaduirea ontologica a firii umane nu s-a incheiat odata cu jertfa.

Fara Inviere, nici macar nu se cheama mantuire. Mantuire, izbavire, eliberare de ce anume? Nu moartea era obiectivul ce trebuia invins de catre Noul Adam? Nu moartea tinea firea umana despartita de firea divina? Nu de moarte trebuia sa se vindece firea umana? Nu moartea trebuia omorata, invinsa? Prin ce altceva daca nu prin Invierea Celui-cu-doua-firi?

Hai sa incercam sa gandim gandul tau pana la capat ca sa vedem la ce consecinte duce.

In aparenta, gandul tau pios nascut din evlavie fata de maretia Jertfei, poate contine in sine un virus otravitor insidios, care, odata acceptat in minte va face ce stie cel mai bine: anume, sa-ti „paraziteze” tot sistemul de operare si sa te puna intr-un conflict ireductibil cu insasi esenta manturii. Te sfatuiesc sa-ti faci rost de un “firewall sau antivirus duhovnicesc” puternic care sa-ti indice cand vei mai avea idei de astea: „achtung, achtung, a trojan horse has been detected” :))


Stiu ca n-ai afirmat explicit, dar din afirmatia ca Invierea ar fi fost superflua, de vreme ce Jertfa ar fi fost suficienta, se naste inevitabil un intreg cortegiu de consecinte catastrofale.

Din afirmatia ta ca jertfa ar fi fost perfecta si fara inviere, reiese ca doar de jertfa nu fusese in stare firea umana, in schimb, invierea si-o poate procura si fara Dumnezeu.

Rolul lui Dumnezeu nu ar fi fost, prin urmare diferit decat al vechilor tapi ispasitori. Odata incheiat acest rol, cu personajul principal ce s-ar fi intamplat? Intrebarea asta se naste volens nolens drept consecinta a afirmatiei tale.

Ar fi ramas suspendat ontologic? Ar fi ramas mort, de vreme ce jertfa ar fi fost suficienta? Sau ar fi inviat doar demonstrativ, ca un ultim act intr-o reprezentatie de teatru, ca sa-i lase pe toti cu gura cascata? Nu ca ar mai fi nevoie si de Inviere, da’ sa fie acolo... Sa iasa din rolul de scapegoat si sa se termine cu happy end.
Ar fi fost astfel un „Deus ex machina” patetic, aparut abracadabrant in scena dupa ce piesa s-a terminat, drama s-a solutionat si spectatorii au plecat.


Gandeste-te ca daca jertfa ar fi fost suficienta iar Hristos ar fi ramas mort si neinviat, nu doar ca nu s-ar fi schimbat ontologic situatia firii umane cu nimic, ba mai rau, un asemenea gand ar duce la o teribila blasfemie: Daca Hristos (om-Dumnezeu) n-ar fi inviat si ar fi ramas mort, ar insemna ca dupa episodul Golgota, in interiorul Sfintei Treimi, s-ar fi inserat un personaj mort. Pt. ca Persoana Divino-umana a lui Hristos nu S-a „des-trupat”, nu a mai renuntat la firea umana luata, ci a ramas pe vesnicie intrupat intr-o constitutie umana.
Nu-i nevoie sa-ti spun eu ce aberanta e o asemenea concluzie.

Nu ma mir de tonul lamentatiei lui Mihai. Iti zic si eu ca Mihai, cu tot dragul, nici macar in gluma sa nu mai zici ca mantuirea ar fi fost perfecta si fara Inviere. Scopul final al Intruparii e Invierea. Toate evenimentele care au precedat-o sunt etape necesare, sine qua non dar nu suficiente.


Noi (BO) nu gandim Jertfa si Invierea in termeni disjuncti sau independenti de genul afirmatiei tale, ci in termeni de “trepte de parcurs” sau in termeni de scop si mijloc.

Scopul jertfei e Invierea. Sau mai bine zis, ca sa ajunga la Inviere, Hristos trebuia sa treaca prin Jertfa.

Invierea e ultima piesa a podului pe care l-a construit Hristos peste prapastia de netrecut dintre uman si divin. Podul e superb, grandios, maret, dar daca ii lipseste ultima piesa, e efectiv inutil si impracticabil.

Nimeni din cei ce au fire umana nu pot trece prapastia daca podul nu e intreg. “Eu sunt Calea”! A zis Hristos. El e podul peste prapastie. E de-a dreptul sinistru sa parcurgi fara sa stii, o cale care se opreste inainte de a se termina prapastia.

In ortodoxie e cat se poate de clar ca Hristos nu a inviat pentru El Insusi si nici demonstrativ ca sa-si arate conjunctural dumnezeirea unor indivizi fara simtul transcendentei , ci a inviat tocmai ca sa invieze firea umana pe care
si-o adaugase prin Intrupare, adaugata tocmai in scopul asta: pt. a o aduce din nou in starea originara de dinainte de pacat, pt. a o modifica ontologic din interiorul ei, pt. a o tamadui din launtru de boala numita moarte.

Dumnezeu-Logosul nu si-a luat prin Intrupare firea umana, doar asa, ca si cum firea divina nu i-ar fi fost suficienta, ci si-a luat-o ca sa o repare ontologic avand-o El Insusi inlauntrul Lui.
Si-a luat-o ca sa-i infuzeze din interior exact ce ii lipsea pt. a fi din nou Vie si nedespartita de Cel Viu, dupa care sa ne-o transfere noua gata reparata, restaurata: “luati mancati, acesta este Trupul Meu…”. (respectand evident tot ce a mai zis).


Daca ar fi cum zici tu, nu inteleg ce rost ar avea de 2000 de ani Euharistia. Ce rost are sa-L mananci pe Cel jertfit daca e suficienta doar jertfa iar Invierea e doar un accesoriu din scenariu?
Pt. ce a lasat Hristos Euharistia? Pt. ce a zis: „de nu veti manca Trupul Meu NU VETI AVEA VIATA in voi? Pt. ce ne impartasim noi cu Trupul pnevmatizat si transfigurat al Inviatului?
Nu pt. a primi Viata Lui, Vesnicia Lui, Invierea Lui in noi? Noi cum vom putea invia daca nu-L vom avea in noi pe Cel-inviat, singurul care ne inviaza dinlauntru?


Scuze daca crezi ca te-am plictisit cu aceste divagatii de tetra-capilaro-tomie (despicat firu’-n 4).

Panaghia Theotokos cu tine!