Poate ca un raspuns ar fi datoria, pe care o simt ca pe voia lui Dumnezeu, de a sluji in lume. Cunosc un astfel de cuplu, e drept ca au facut doi copii candva, dar de 10 ani sau mai bine traiesc o casatorie in alb. Sunt oameni curati, se iubesc, sunt credinciosi si sprijina cateva biserici si fac multa miluinta sarmanilor, el conduce o firma mare si importanta iar ea este o profesoara de exceptie. Slujesc cu toata daruirea in lume, sunt parinti buni, nu isi pot permite sa mearga in manastire, nu simt ca aceasta le e chemarea. Poate ca e o situatie de inteles.
Totusi, din cate stiu, baza solutiei lor actuale a fost o cearta mare candva...
Him... nu stiu ce sa zic...
Inima imi spune ca mai degraba era buna iertarea reciproca, totala si continuarea unei casatorii firesti, cu toate ale ei...
Sa fie casatoria alba pur si simplu o forma mai subtila de razbunare? Sa fie mandrie mare mascata?...
Nu stiu, nu stiu... nu imi e clar deocamdata...