[zaharia_2009]

In Biserica Ortodoxa Sfintele Taine sunt identice din orice punct de vedere(indiferent cind si cum sunt slujite) numai ca sunt destinate diferit .
Pt. crestinul sanatos si mai ales evlavios , pregatirea pt. imparatasanie incepe dinaintea spovedaniei (cind penitentul isi citeste rugaciunile specifice de dinaintea spovedaniei), continua cu citirea rugaciunilor de dupa spovedanie si canonul de rugaciune pt. impartasanie si se definitiveaza la sfinta liturghie o data cu pregatirea duhovniceasca prin participarea la liturghie din ce in ce mai mult pina se atinge nivelul de traire maxima exact in momentul impartasaniei.
Datorita faptului ca unirea cu Hristos prin cuminecatura in Sfintele Taine (Cu - MINE- Catare/Cautare) este un moment exceptional pt. un crestin duhovnicii buni nu voiesc sa imparataseasca credinciosii intregi si valizi decit la Sf. Liturghie si mai ales la momentul special destinat acesteia, tocmai datorita experimentarii acestui traseu duhovnicesc preogresiv si crescator spre trupul si singele Mintuitorului.
Impartasirea copiilor pina la 1-1,5 ani se face cind acestia sunt adusi la biserica iar impartasirea muribunzilor si a bolnavilor se face la domiciliu sau la spital din sfintele Taine care sunt pregastite in Joia Mare .
Exista insa si situatii absolut exceptionale (pe front) cind crestinii sunt impartasiti indiferent daca sunt mincati sau nu , daca au dormit de pe o zi pe alta sau nu, daca este un moment sau altul al zilei ori noptii , daca s-au spovedit amanuntit sau in graba sau chiar nu, ori spovediti colectiv. Asemenea situatii sunt descrise de parintele, erou al celui de al doilea razboi mondial, Dimitrie Bejan in cartile despre front. Dar sunt cu totul exceptionale prin iminenta mortii .

Va propun sa reflectati la o intimplare derscrisa in volumul ,,Imn pt. crucea purtata" a lui Virgil Maxim : autorul (Virgil Maxim) , destul de devreme de la intrarea in Aiud s-a ingrijit sa aibe asupra sa Sfintele Taine (cele uscate , destinate muribunzilor) pt. a se putea impartasi in iminenta mortii . Le-a pastrat cu mare grija in reverul hainei toata perioada de detentie iar cind s-a eliberat definitiv, destul de devreme a facut un drum la parintele Arsenie Papacioc si l-a intrebat ce sa faca cu aceste Sfinte Taine . Parintele Papacioc i-a raspuns textual : cred ca cel mai bine este sa i le dai unui preot si sa le consume la Sf. Liturghie imediat dupa ce s-a impartasit cu cele de la liturghie .

Citind relatarea , mi-am pus mai multe intrebari la care nu am gasit raspuns inca :
- de ce nu l-a invatat pe Virgil insusi sa se pregateasca de impartasanie in mod obisnuit si sa mearga cu ele la un preot si sa il impartaseasca, deoarece Sfintele erau cert valide, nemodificate,neprofanate.
- de ce , foarte prieteni fiind , parintele Papacioc nu a oprit el Sfintele si ori sa il impartaseasca el pe VIrgil, ori sa se impartaseasca el insusi cu ele ?
- de ce parintele Papacioc avea oarecare retineri(se vede din precautia abordata) privind integritatea Sfintelor acum in libertate iar in detentie erau considerate valide pt. impartasanie ?

In sfirsit , sfintele sunt aceleasi indiferent de cum si cind au fost slujite, numai ca bine este sa fie si folosite dupa scopul pt. care au fost slujite .