Poate n-ar trebui sa fim atat de duri. Important este ca preotul sa fie lasat sa ne treaca pragul casei, fie el anuntat sau nu.
In noaptea de Anul Nou, dupa scurta slujba de la biserica, am mers in vizita la niste prieteni, doar asa, sa le spunem "La multi ani!", sa cinstim un pahar de vin si sa ne intoarcem acasa. Acolo mai era o persoana pentru care nu stiam exact de ce, dar aveam o aversiune inexplicabila. Il cunosteam mai demult, nu-mi facuse nimic personal, nu vorbea urat, dar ceva in interiorul meu refuza sa-l simpatizeze. Cu toate astea am cautat sa nu-mi tradez reactia si ne-am lasat convinsi de prieteni sa mai ramanem (oricum, nu erau decat ei si persoana cu pricina). La un moment dat, inevitabil discutia a alunecat spre religie, in special despre vizita preotului dinaintea marilor sarbatori. Atunci, individul, cu un ranjet superior si plin de sine a spus ca el l-a scos afara cu injuraturi pe preotul care tocmai tinuse slujba in noaptea de anul nou, cand a venit la el cu molifta. Fara sa mai tin cont de eticheta, i-am amintit pe un ton destul de dur ca n-ar trebui sa-l mire daca va fi scos in suturi dintr-o anumita gradina, in care i-ar face mare placere sa ramana!...
Atunci am inteles de unde venea acea antipatie aparent inexplicabila. Cred ca intotdeauna exista in noi o aversiune telepatica pentru persoanele cu care nu avem nici un fel de afinitate.
Revenind la subiect, cred ca daca si la noi ar fi fost acei copii care sa vina din timp si sa anunte apropiata vizita a preotului, multe dintre situatiile jenante s-ar evita, si-atunci s-ar sti mai bine care sunt cei care-L primesc pe Dumnezeu in casa lor, si care cei care-I trantesc poarta (usa) in nas.