Sa nu clevetesti chipul si imaginea lui Dumnezeu:
Un bătrân zicea către un frate : "Păzește-te , fiule, de vorbă multă, de vreme ce tăcerea este mai bună. Iar din vorba cea multă, măcar de se intâmplă uneori a fi și de folos, insă prin ea se amestecă și cuvintele nefolositoare.
Pazește-te , fiule, cu multă luare aminte pentru vorbele tale, ca să nu te căiești mai pe urmă de cele ce ai vorbit. Că mulți pentru vorbă și-au pierdut cinstea, iar alții și-au pierdut viața. De-ai clevetit cumva pe vreun frate și te mustră pe tine cugetul tau, atunci să mergi cu smerenie la acel frate și, inchinându-te lui până la pământ, să zici : < Iartă-mă frate, ca am greșit și te-am clevetit ! > Iar după aceea să te păzești a nu mai cleveti pe nimeni, căci clevetirea este moartea sufletului. De va cleveti cineva către tine pe fratele său, să nu alungi și tu un cuvânt la clevetirea lui, ci ori taci, ori zi așa : < Eu frate, insumi sunt foarte păcătos și osândit, incât nu pot să osândesc pe alții . > Si așa te vei izbăvi de osândire și pe acela il vei folosi .
|