"Ispita e, fie din ingaduinta sau din retragerea lui Dumnezeu pentru indreptarea noastra, fie din parasirea din partea lui Dumnezeu care se intoarce de la cineva.
Pentru ce? Ca mintea sa nu se mandreasca pentru binele ce l-a aflat. Ci, razboita si certata, sa sporeasca pururea in smerenie. Caci aceasta e singura prin care nu numai biruieste pe cei ce o razboiesc pe ea cu mandrie, ci se si invredniceste de daruri nucontenit mai mari, inaintand pe cat e cu putinta firii omenesti, macar ca e legata cu lanturi de nedesfacut si apasata de povara trupului, spre desavarsirea si nepatimirea cea dupa Hristos" (Cele 100 capete ale lui Calist si Ignatie Xanthopol, c.85, in Filocalia VIII ).
|