Si eu am avut o perioada cand bagam in aceeasi oala ortodoxia si celelalte religii; ziceam ca de fapt toate il premaresc pe Dumnezeu, ca toti se roaga in sus, spre cer, si nu in jos, spre pamant (exact asta credeam!). Niciodata insa nu am aprofundat niciuna din religii; ma voiam toleranta si plina de iubire fata de ceilalti; si mai credeam si ca aceasta "deschidere" fata de religiile orientale constituie apanajul oamenilor culti. Acum insa, cred ca simplitatea e cel mai mare rafinament si se dobandeste si cu cea mai mare greutate. Ortodoxia imi parea simpla, ca religie, dar acum imi dau seama cat e de greu sa o traiesti. Tot fara sa aprofundez vreo religie (cunosc -la nivel superficial- ce propovaduieste hinduismul, budismul, taoismul samd) am observat ca crestinismul le insumeaza pe toate celelalte; si am mai observat ca crestinismul te indeamna sa te implici direct in viata. Aici cred ca e diferenta. In timp ce budismul te indeamna la detasare fata de tot, crestinismul te indeamna si el sa te detasezi de grija cea lumeasca dar te indeamna sa traiesti printre oameni si sa fii in pace si in buna intelegere cu ei (treaba foarte grea!); crestinismul ne cheama sa fim activi, sa participam la pacea lumii, nu sa stam adormiti (in meditatii si exercitii yoga).
Mie ortodoxia imi ajunge. Poti toata viata sa fii ortodox, sa inveti dogma crestina, sa mergi la biserica dar tot nu ai sa poti spune ca ai epuizat aceasta sursa de cunoastere si de traire (care e ortodoxia). Cand alegi sa fii ortodox, nici nu mai ai timp (si nici nevoie) sa practici si alte religii.
Asta e parerea unei pacatoase ca tine, care s-a convertit la ortodoxie acum doi ani si care a alergat la Iisus Hristos cand a avut probleme si nu la Buddha cel adormit.
|