HRISTOS, prin acest „TRUP de Taină” Vine să Se „Arate” Lumii. Creştinismul este astfel o „Împlinire” tocmai a „Tainicului CHIP”. DIVINUL Se „Arată la Faţă”, iată marea Taină Creştină. DIVINUL nu se poate VEDEA decât în „TRUPUL de Taină”, de aceea HRISTOS nu este „Zeu încorporat”, ci este „DUMNEZEU ÎNTRUPAT”. Şi, prin CHIPUL ICOANEI, Taina ÎNTRUPĂRII Lui HRISTOS se prelungeşte fără oprire. Nu în sensul de Imagine a ÎNTRUPĂRII, ci ca TAINĂ a CHIPULUI de ICOANĂ.

HRISTOS Cel ÎNTRUPAT devine o „confirmare” a Credinţei în TRUPUL de Taină, care se identifică în CHIPUL de ICOANĂ.

ICOANĂ înseamnă TAINA CHIPULUI FIULUI Lui DUMNEZEU în ÎNTRUPARE.

Pentru noi, Creaţia, CHIPUL FIULUI Lui DUMNEZEU, care ne „DĂRUIEŞTE” şi nouă CHIPUL Său de FIU este CHIPUL de ICOANĂ.

Anticii, până la ÎNTRUPAREA Lui HRISTOS, nu aveau CHIPUL de ICOANĂ, ci o „prefigurare degenerată ca idoli şi Zei”. Mulţi mai fac şi astăzi o analogie greşită dintre ICOANĂ şi idol şi între Sfinţi şi Zei. Idolul este o „nostalgie” după CHIPUL SACRU al FIULUI DUMNEZEIESC care Se ÎNTRUPEAZĂ. După păcat, se uită de CHIPUL FIULUI şi rămâne doar „Memoria ÎNTRUPĂRII”, care fără CHIPUL FIULUI DUMNEZEIESC devine o „divinizare” a Făpturilor şi chiar a obiectelor, ceea ce înseamnă tocmai „idolatrizarea-divinizarea creaţiei”. În CHIPUL de ICOANĂ nu este „divinizarea creaţiei” (transformarea naturii create în divin), ci DIVINIZAREA CHIPULUI de FIU din Natura Creată.

În sensul Creştin, Creaţia are un CHIP ICONIC (CHIPUL-Pecetea divină) şi o „Natură de Creaţie”, care nu se amestecă, dar se „Întrepătrund”. Păcatul întunecă CHIPUL ICONIC de DIVIN şi Natura Creată rămâne singură, şi drept compensaţie se „autodivinizează (îşi face propria Natură ca DIVIN, ce înseamnă tocmai idolatrizarea).

Deci idolul este Natura Creată Lipsită de „Pecetea CHIPULUI DIVIN”, care se „auto-divinizează”.

În ICOANĂ, CHIPUL DIVIN nu este în Natura Creată, ci „peste” ea (ca CHIP de FIU-Pecete de CHIP DUMNEZEIESC). În idol, nu mai este Pecetea DIVINĂ şi aşa însăşi Natura creată se „auto-divinizează”. În ICOANĂ nu vezi „Divinul Naturii Create”, ci CHIPUL Lui DUMNEZEU din Natura Creată; în idol vezi direct „Natura creată idolatrizată”.

În ICOANĂ nu te opreşti la „Imaginea creată” (ce este Natură creată), ci la SUPRAIMAGINEA ICONICĂ a CHIPULUI DIVIN ce Îmbracă Imaginea Creată. În idol, Divinul este totuna cu „forma, spiritul şi trupul”. În ICOANĂ, Spiritul şi trupul rămân „ne-divine” (ca Natură creată) şi DIVINIZAREA o face CHIPUL ICONIC al DIVINULUI care se „Pecetluieşte” fără amestecare peste Creaţie. În idol se amestecă Divinul cu Natura creată; în ICOANĂ se „ÎMPLETESC” fără confundare reciprocă.

La fel în Zei. Zeul este o „Divinitate emanativă” cu „Natura tot de Divin”. Sfântul Creştin nu este prin „Natura Creată” un Sfânt, ci prin „ADĂUGAREA ICONICULUI CHIPULUI DIVIN” peste Natura Creată. Sfântul nu este „Divin prin sine”, ci prin „PRIMIREA CHIPULUI de SFINŢENIE” peste Propriul Chip. Un Sfânt niciodată nu-şi arogă „Sfinţenia”, ci o Recunoaşte ca „DĂRUIRE”. În sens Creştin, CHIPUL de SFINŢENIE este CHIPUL de FILIAŢIE, care nu este al Naturii Create, ci este ca „CHIPUL Lui DUMNEZEU Pecetluit pe Natura Creată”. De aceea în Creştinism nu este „chip de zeu” (creaţie divină), ci doar de Sfânt – Creaţie ÎMBRĂCATĂ în CHIPUL DIVINULUI.

CHIPUL de FIU este doar al UNICULUI şi Absolutului FIU al Lui DUMNEZEU din DUMNEZEIREA TREIMICĂ şi EL este ICONICUL şi SFINŢENIA, care se „DĂRUIEŞTE” şi Creaţiei ca „HAINĂ-TRUP ICONIC”.

În viziunea Creştină nu există „Înţelepţi”, ci ALEŞI „cu” DARUL ÎNŢELEPCIUNII Primit de la FIUL Lui DUMNEZEU, UNICUL şi Absolutul ÎNŢELEPT al Cerului şi al Pământului.

Înţeleptul antic ca şi Zeul, se crede în sine cu Înţelepciunea Divină (ca o transpunere directă a Divinului, ca însuşi Divinul în Chip de Înţelept), pe când în Sfântul creştin DIVINUL nu este direct în Sfântul respectiv, ci este o „separaţie” între DIVIN şi Chipul Personal al Sfântului, încât „Înţelepciunea” nu este a Sfântului, ci a DIVINULUI, Sfântul fiind un „Purtător al Înţelepciunii DIVINE”.

CHIPUL de ICOANĂ este deci TAINA CHIPULUI de FIU DUMNEZEIESC ce se DĂRUIEŞTE şi Naturii Create, „fără” Divinizarea în sine a Naturii Create.

În ICOANĂ noi nu ne Închinăm Naturii Create Divinizate, ci CHIPULUI ICONIC ce ÎMBRACĂ şi Pecetluieşte Natura Creată. Noi nu ne Închinăm „Imaginii Create”, ci SUPRAIMAGINII de ICONIC „din şi peste” maginea de creaţie. În idoli şi în zei, se face o închinare şi faţă de Natura creată divinizată. În ICOANĂ şi în sfinţi, Natura Creată nu se Divinizează, ci se „Înduhovniceşte”, adică se face „Purtătoare de ICONIC şi SFINŢENIE DIVINĂ”.

CHIPUL de ICOANĂ este totuna cu CHIPUL de DIVIN de FIU, şi mai mult, este totuna cu Chipul de „ÎNCHINARE-Dăruire-Mulţumire-Cântare-Laudă”.

Teologic Creştin, CHIPUL de Sfinţenie-Duhovnicie este Chipul RUGĂCIUNII, care înseamnă „VORBIRE în ÎNCHINARE-Cântare-Mulţumire”.
A te RUGA înseamnă a te ÎNCHINA totodată.

Cine se ROAGĂ şi se ÎNCHINĂ face „Legătura” cu DUMNEZEU, până la „ÎNTÂLNIREA” cu EL. Şi de aici trăirea duhovnicească, prin RUGĂCIUNE.