Citat:
În prealabil postat de Mihailc
În unele comunități monahale, Duminica Iertării este celebrată într-un mod cu totul special, printr-un oficiu liturgic unic marcând încheierea timpului bisericesc al sărbătorilor fixe.
La sfârșitul ei, egumenul citește o rugăciune de dezlegare peste toată obștea îngenunchiată. După care stă în picioare la ușă, purtând epitrahilul și Evanghelia în mâna sa dreaptă, și fiecare frate trecând înaintea lui îi face o metanie sărutând Evanghelia și mâna sa dreaptă (egumenul se închină și el de fiecare dată). După care toți își fac unii altora metanie, cerându-și iertare, îmbrățisându-se și dorindu-și <post bun>, într-o ambianță în același timp tumultoasă și emoționantă, în timp ce corul cântă irmoasele canonului Paștelui. Prin primatul iubirii afirmat în acest rit de iertare reciprocă, Triodul apare ca un ciclu ale cărui extremități se întâlnesc, începutul corespunde cu sfârșitul, însă fiecare în perspective diferite. |
Prin excelenta, Duminica Iertarii este cea a Invierii Domnului. In manastiri, spre sfarsitul Utreniei Invierii, atunci cand la strana se canta Slava "Ziua invierii", in naosul bisericii are loc o procesiune similara. Membrii obstii monahale se inchina, apoi se imbratiseaza reciproc rostind "Hristos a Inviat!".