View Single Post
  #76  
Vechi 03.05.2012, 15:52:24
HoratiuM HoratiuM is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 24.08.2009
Mesaje: 170
Implicit Țoalele gândirii și poalele prostirii

Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir Vezi mesajul
Să fim realiști. Contextul politic este cu totul altul decât la jumătatea secolului al XIX-lea. Atunci, masoneria (și, în mod deosebit, Loja Marele Orient) a lucrat pentru accederea la putere a unui ofițer de câmp de care nu auzise nimeni: Al. I. Cuza. Dar repede, pe măsură ce se apropia expirarea septenatului prevăzut, ofițerul devenit domnitor a pățit ceea ce avea să pățească, peste mai bine de un secol, Ceaușescu. Și-a închipuit că e destul de bine înșurubat ca să nesocotească instrucțiunile celor care, de fapt, făceau jocurile. În 1864 trece la regim personal. Doi ani și o "monstruoasă coaliție" stânga-dreapta i-au trebuit masoneriei ca să îl de jos și să îl trimită în Franța, unde Loja îl putea supraveghea mai bine pe farmazonul dispus la bravade. După ce Filip de Flandra, cântărind cu atenție dacă e mai bine să fii domnitorul unei țări ciudate, ori e mai bine să fii conte la tine acasă, s-a decis pentru a doua variantă, iată dinastia de Hopănțoală instalată pe tronul țării. State românești mai puternice și conduse de un rege conveneau pe atunci masoneriei, a cărei țintă erau imperiile. Dar, în urma unor manevre dibace din Primul Rezbel Mondial, misiunea regilor de a-i distruge pe împărați a fost îndeplinită cu succes. Maurii și-au făcut datoria, maurii pot să plece. Dacă Prima Abominație Mondială a dus la măturarea împăraților, A Doua a dus la măturarea regilor.
Astăzi, în cadrul luptei anti-tradiționale condusă de puterile oculte, asupra cărora Scaunul Apostolic a avertizat încă din 1738, din vremea Enciclicei "In Eminenti" a Papei Clement al XII-lea,regalitatea nu mai este "în cărți". Vedem bine cum, pe de o parte, rolul monarhilor este redus la cel al unei fotografii, iar pe de altă parte sunt atacați din toate părțile de mediile de dezinformare. Campania împotriva monarhiei face parte dintr-o regie mai largă și cu bătaie lungă, care urmărește să submineze toate instituțiile care mai amintesc cât de cât de tradiție: Familia, Biserica, Școala, etc. Dar, cel puțin cu Biserica, nu au nici cea mai mică șansă de reușită. Cristos a promis asta (Matei 16:18). Cu monarhiile, însă, pot reuși și sunt pe cale de a reuși. Dealtfel, în ziua când vor termina cu monarhia britanică, căderea celorlalte va fi deja previzibilă, ca într-un joc de domino.
Altă dată îmi făceați o impresie bună. Dar această postare este de-a dreptul jenantă. Dincolo de "Hopănțoală" - o ironie șchioapă și ineptă pentru o dinastie care este sinonimă cu patriotismul autentic și cu statul român aflat în apogeul său - toată teoria masoneriei și conspirativita acută nu sunt decât semnele unor superficialități obsesionale. Teoria conspirației (după mine: a constipației, mintale) funcționează numai pentru cei cărora li se pare că e ușor să proiecteze în fantasme doctrina "luptătorului luminii". Există masonerie și conspirații, dar să rămânem cu impresia că ele "controlează totul", înseamnă să ne pierdem discernământul în ochiul de cafea al gnosticismului de subretă. Globurile de cristal impietează asupra gândirii teologice autentice care știe că omul are, totuși, o libertate cam greu de stăpânit (totalitarismele, oricât de bine puse la punct, cad și ele, la un moment dat) și care mai știe și că Cel Care are Împărăția și Puterea nu poate fi dezlocuit de "stăpânitorul lumii acesteia".

În alți termeni, e vorba, în toată conspirativita asta de coterie misticoidă, despre confuzia dintre empiric și transcendental. Când ele sunt, însă, deosebite, se va putea cunoaște că lumea se îndreaptă spre abis pentru că de asta sunt, în esență, atrași cei mai mulți oameni, nu pentru că i-ar păcăli nu știu ce agitatori, oricât de secretizați.

Marea ispită etică este să-l vedem pe diavol incarnat. Sau să credem că numărul fiarei este vreun cip. Căci adevărata luptă este spirituală, nu vreun jihad de mujaheddin, iar semnul fiarei va fi pus pe suflet - la îmbinarea acestuia cu trupul - nu pe epiderma trupului muritor.
Reply With Quote